În anul 2006 a avut loc lansarea unui film controversat, numit „Codul lui Da Vinci”, ecranizarea nu mai puţin controversatului roman cu acelaşi nume de Dan Brown. Filmul acesta are niște idei care merită discutate, chiar și acum, după atâția amar de ani.
Cei care au văzut filmul își amintesc că povestea începe cu uciderea misterioasă a unui custode de la muzeul Luvru, chiar în interiorul muzeului. Acest custode fusese ultimul mare maestru al unei frăţii secrete, numită „Stăreţia Sionului”, care păstra un mister ce ar duce la distrugerea Bisericii creştine. Crima îi aduce împreună pe un profesor de simbolistică de la Harvard şi nepoata victimei, specialistă în criptologie, o disciplină care se ocupă cu coduri secrete și documente cifrate.
Ei dezleagă mesajele misterioase şi codurile numerice lăsate de bunicul lui Sophie şi intră în posesia unei hărți care duce la Sfântul Graal, vas care, după tradițiile medievale, a fost potirul din care a băul Hristos la Cina cea de Taină și în care Iosif din Arimateea a adunat sângele scurs din trupul lui Iisus când a fost răstignit. Cei doi sunt urmăriţi de un reprezentant al organizaţiei ,,Opus Dei”, care nu era altul decât ucigaşul custodelui. Acesta e filmul și vreau să vă spun care sunt ideile ce au provocat derută şi au generat atâtea reacţii, pe care voi încerca să le lămuresc, convins fiind că ideile acestea nu pot tulbura în niciun caz liniştea creştinului, care are certitudinea credinţei sale, dar pot tulbura şi sminti pe cei neiniţiaţi şi neinstruiţi. De aceea câteva precizări, chiar dacă sunt succinte, se cuvin a fi făcute.
În primul rând, cel ce a scris romanul susţine că Maria Magdalena ar fi fost soţia lui Iisus şi mama copiilor săi, a căror urmaşi ar fi ajuns regi în Franţa şi trăiesc şi azi. Acesta ar fi un secret păstrat de societatea „Stăreţia Sionului”. În acelaşi timp, se afirmă că divinitatea Mântuitorului nu a fost recunoscută de grupul apostolilor şi ucenicilor Săi, ci a fost impusă mult mai târziu de către Constantin cel Mare, din raţiuni politice personale. Primul Sinod ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), convocat şi prezidat chiar de împărat, ar fi influenţat decisiv modul în care creştinismul dintotdeauna va privi persoana lui Hristos şi în general Scriptura. De fapt este contestată şi chiar socotită arbitrară alegerea celor patru Evanghelii în canonul biblic, adevărate aberații și bazaconii!
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 44 din 4 noiembrie
