După ce în „Libertea” a apărut un material tendenţios în care scria că românii au dreptul să ştie totul, pentru că mi s-a menţionat numele, am scris o replică şi am trimis-o pe adresa redacţiei spre a fi publicată alături de un document care să confirme cele scrise de mine în acea replică. Nu numai că documentul nu a fost publicat ci chiar şi unele fragmente din textul trimis de mine au fost eliminate. Cu ce drept? Oare românii au dreptul să ştie totul doar atunci când acel „totul” vine din gura unui oarecare Petrică?
M-am gândit mult dar să mă pronunţ acum, când numele meu este din nou terfelit prin ziar, de data aceasta la pagina Caleidoscop în care se scrie despre samavolnicie. Ce a ajuns Libertatea? A ajuns să nu mai fie un ziar de prestigiu aşa cum a fost şi cum trebuie să fie, ci un buletin de propagandă, tabloidizare a presei scrise româneşti şi etichetare a unor persoane care nu sunt pe placul unui samavolnic. Cine este acel Petrică care nu se satisface cu rolul de slujitor al stăpânului din Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române şi îşi amestecă (ne)priceperea chiar şi în activitatea Marelui Festival de Folclor al Românilor din Voivodina?
Eu nu ştiu prea multe despre el, dar ştiu că acesta, s-a plimbat recent prin satele noastre pentru ca să ducă şi să predea o cerere Marelui Festival şi probabil să adune semnăturile care apar pe aceasta. În ce calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al C.P.E. „Libertatea” sau în altă postură? Ce interes ar avea „Libertatea”? Să mai pregătească o pagină de tabloid?Să fie oare acest Petrică, reprezentantul ONG-urilor care depun această cerere? A activat vreodată în ele? Legal, ar avea dreptul de a fi, dar legitimitate niciodată, atâta timp cât acest om nu a fost prea văzut până acum în activitatea acestui festival.
Fără să intrăm prea adânc în conţinutul prezentat în pagina aceasta de ziar, constatăm că fiecare om normal se întreabă dar e firesc ca la o cerere depusă sâmbătă, deja luni să primeşti un răspuns. În mintea unora este aşa, pentru că au aşteptat doar până luni la ora 10.55 ca să primească răspuns şi pentru că nu l-au primit, în următoarele cinci minute s-au dus să se plângă în „Libertatea” care acceptă texte provocatoare de scandal oficial până lunea la ora 11.00. Şi eu la rândul meu am solicitat Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române din Serbia să îmi comunice cui s-au dat câţi bani din bugetul consiliului, dar răspunsul nu a ajuns încă, chiar dacă a trecut mult mai mult timp. Este o informaţie de interes obştesc. E vorba despre bani publici. De ce oare ziariştii „Libertăţii” nu pun întrebări şi nu caută răspunsuri la aceste întrebări? De ce nu abordează astfel de teme?
„Libertatea” publică această cererea lipsită de conţinut fără să verifice dar a fost defapt depusă?Ce spune partea cealaltă vizavi de această temă?Cât de relevante sunt solicitările?Dar există cadru legal care să poată asigura adoptarea acestei cereri? Care sunt criterile care trebuie să fi îndeplinite pentru ca să se poată înfăptui ceea ce scrie acolo? „Libertatea” nu relatează că unii dintre cei care solicită să devină membrii în Adunarea Electorală a Marelui Festival deja sunt membrii acolo dar că au decis să nu participe în activitatea şi şedinţa adunării. E clar că tema nu este marele festival ci inventarea a încă unui „scandal” de presă. „Libertatea” nu scrie că solicită să aibe reprezentanţi în adunarea festivalului ONG-uri care cel puţin în ultimii 5-6 ani nu au avut nicio treabă cu festivalul. „Libertatea” nu verifică informaţiile care i se servesc spre publicare, încălcând astfel normele de rigoare şi devenind o simplă portavoce a unui Petrică, rătăcit şi el prin Casa „Libertăţii” iar mai nou şi activist înflăcărat, instantaneu interesat şi de chestiunea Marelui Festival.
„Libertatea” a ajuns să fie o unealtă prin care un individ îşi alină complexele sale slugărind cauze inexistente şi inventând teme de scandal care pătează prestigiul instituţiei în care a rătăcit, dar şi imaginea întregii minorităţi. De ce a rătăcit individul aci, pentru că atâta timp cât el se ocupă de teme importante, „Libertatea” nu are spaţiu să publice documentele de importanţă majoră pentru românii din Voivodina precum ar fi hotărârile privind repartizarea mijloacelor financiare din bugetul Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române, procese verbale de la şedinţe la care participă şi votează membrul care a demisionat cu câteva zile înaintea şedinţei. Mai sunt zeci şi zeci de teme care ar putea fi interesante pentru „Libertatea” şi citorii ei, atunci când conducerea acestei case va decide ca „Libertatea” să se ocupe de jurnalism. De un jurnalism documentat care reprezintă fapte reale, concrete, adevărate şi dovedite. Ar putea „Libertatea” să se ocupe şi de misiunea ei nobilă de a informa, nu de a dezinforma prin publicarea „ilegalităţilor” fără ca să se menţioneze articolele şi legile încălcate atunci când s-au comis presupusele ilegalităţi.
Ceea ce se întâmplă în ultimele săptămâni la „Libertatea”, nu este numai ruşinea individului care ajuns la conducerea casei vrea să se bage în seamă. Este ruşinea tuturor care îl tolerează, atâta timp cât acest individ se joacă cu instituţiile noastre în încercările sale de a învăţa câte ceva despra presă, muzică, folclor, valori culturale, identitate şi viaţă. Cred că a ajuns ultima clipă ca în poziţii cheie să avem oameni integri şi pregătiţi, nu ucenici de tipul acesta care se învaţă jucându-se şi nu gestionând bugetul şi resursele noastre colective, afectând prestigiul instituţiilor şidistrugând ceea ce generaţii şi generaţii de intelectuali au construit şi păstrat în timp.
Pentru că sunt convins că fiecare dintre noi poate contribui la salvarea „Libertăţii” promit public că nu o să mai scriu şi nu o să mai răspund provocărilor ridicole.Totuşi, am aşteptări similare de la puţina decenţă care cred eu că încă mai există la „Libertatea”. De la angajaţii şi conducerea „Libertăţii” aştept un ziar pe măsura cititorilor, un ziar cu un conţinut decent şi onorabil, aşa cum a fost până nu demult. Să fie un săptămânal care să prezinte realitatea actuală şi conţinuturi bine argumentate şi bazate numai pe adevăruri şi dovezi.
Roman BUGAR
Articolul integral îl puteți citi în numărul 16 din 17 aprilie 2021
