Anđela Dermanović, s-a născut la Belgrad, dar locuiește la Nova Pazova. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Belgrad în 2017. Anul acesta termină proiectul de doctorat în artă „Imagine și poveste – structură multimedia a operelor de artă angajată”.
Cum descrie călătoria unui artist vizual și coautor al seriei de filme documentare „Počudište”, ne spune chiar ea:
,,Două cuvinte ar descrie cel mai bine întreaga mea practică artistică – exagerare și acumulare. Încă din primele zile, când încă mă pregăteam să intru la Facultatea de Arte Plastice și la începutul studiilor, m-am remarcat prin hiperproductivitate, adică desenul constant al tuturor și în toate situațiile de viață (acasă, școală, pe stradă, sărbători, transport public etc.). Când am început să lucrez la dezvoltarea poeticii personale în timpul studiilor mele, am inclus și pictura, sculptura, o carte artistică și un film artistic în practica mea de creație. Ulterior, prin colaborarea cu un etnolog, filmul artistic s-a dezvoltat într-un film documentar etnografic. Concluzia este că întotdeauna am avut o nevoie puternică de a transforma și înregistra totul în viața mea printr-o formă artistică și de a face un fel de cronică a societății în care trăiesc și, prin urmare, calea mea creativă este stratificată și plină de sens.”
Temele cheie pe care artista le explorează prin munca sa, mai ales în contextul seriei „Počudište”, în sensul cel mai larg, sunt mici cronici ale societății. Prin seria de filme documentare „Počudište” tema prezintă obiceiurile și tradițiile diferitelor grupuri etnice. A acordat cea mai mare atenție obiceiurilor vlahilor din cauza credințelor populare bogat păstrate și încă vii. A arătat și cercetat fragmente din cultura și obiceiurile slovacilor și croaților din Serbia, obiceiurile poporului sârb, dar și unele fenomene culturale precum târgurile.
Dânsa ne va împărtăși câteva dintre principalele realizări ale artistului în domeniul artei vizuale și al filmului documentar: ,,Proiectul de artă doctorală pe care îl finalizează anul acesta este cea mai mare realizare, pentru că presupune, pe lângă expoziția finală, o articulare conștientă a propriei practici artistice sub forma unei lucrări științifice scrise.”
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 4 din 27 ianuarie
