Cinci decenii de la înființarea Cercului Literar ,,Lumina”

Cam tot după cinci decenii,  în aprilie 1998,  în urma unei prezentări a scriitorilor români în Asociația Scriitorilor din Serbia, în vestitul cartier de viață boemă Skadarlija, la restaurantul ,,Bailoni” din Belgrad, la un pahar de vorbă, am povestit unor scriitori sârbi, cu miniștri și diplomați români că tocmai aci, la întâlnirile conviviale ale studenților români, Nani, cum îi ziceau lui Vasile/ Vasko Popa, își citea poeziile scrise cu un pix cu două ,,inimi” – roșie și albastră. Firește, din acel grup mic de studenți mai făceau parte Tanasie Iovanov, Radu Flora, Aurel Gavrilov și Pavel Blagoie și discutau de obicei despre unele probleme literare în general și despre dezvoltarea unei literaturi proprii a minorității române. Să nu uităm faptul că în anul 1947 Vasile/Vasko Popa era primul redactor corespunzător al revistei ,,Lumina”. Dar fiindcă de atunci existența revistei ,,Lumina” se măsoară cu deceniile vom spune că succesorii lui Vasile/Vasko Popa care au condus revista au fost: Mihai Avramescu (în două rânduri: 1948-1949 și 1951-1955), Radu Flora (1950) Ion Bălan (1956-1976), Emil Filip, redactor interimar (1976) Slavco Almăjan (1976-1981), Aurel Gavrilov redactor interimar (1981), Simeon Lăzăreanu (1981-1994) iar din 15 ianuarie 1995- Ioan Baba.

Putem constata că Cercul și Lumina ar putea să fie cununa de sânziene, să facă trimiteri la colac (la pâinea împletită de sărbători de mamele și bunicile noastre) care are și forma rotundă a dătătorului de lumină, a soarelui. Deci, conceptul cheie al mișcării literare din 1946 la noi cu siguranță – a fost Cercul Literar ,,Lumina”. Din concepția lui Brâncuși care a modelat din aspect scultural secolul al XX-lea, desprindem că cercul este prima formă mișcătoare, trăitoare a lumii și dacă din cercuri cresc și înfloresc toate lucrurile și ideile vii – atunci putem constata că Cercul Literar ,,Lumina” este viabil și vital.

Ioan BABA

,,Lumina”, Contribuții monografice-bibliologice

Editura ,,Libertatea”, Panciova, 2016

Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 30 ianuarie 2021