Un număr mare de români, numiți de poporul majoritar valahi, trăiesc în estul Serbiei. Din păcate, acest termen se consolidează, astfel că mulți dintre aceștia își spun valahi și în limba lor maternă. Accesul la educaţie în limba maternă (lipsa școlilor cu limba de predare română sau măcar câteva ore pe săptămână) își ia tributul.
Numeroasele încercări de introducere a limbii materne în școli nu au dat roadele dorite, iar motivele sunt multiple. Clasele deschise s-au menţinut un an sau doi, iar apoi au apărut unii factori care au dus până la închiderea acestora. Singurul loc în care această poveste își are continuitate este comuna Kladovo, pentru o perioadă și la Bor. Dar, aceasta nu este îndeajuns. Dacă ar exista accesul la mass-media în limba română, procesul de asimilare care este în curs (să nu zic spre final) s-ar putea prelungi.
Evenimentele din ultimii ani, grație angajamentului anumitor asociații și persoane din Serbia de Est, precum și a bunei colaborări cu Consiliul Național al Minorității Naționale Române, au contribuit la adoptarea unor decizii concrete, despre care timpul ne va demonstra dacă au fost cele potrivite și luate la timp.
Deschiderea biroului CNMNR de la Kučevo este, cu siguranță, una dintre ele. Aici au loc evenimente seminficative pentru noi și totodată aici este răspândită ideea de unitate a românilor din Serbia de ambele părți ale Dunării. Publicarea informațiilor despre evenimentele din această zonă (în genere, cele culturale), este încă un indice nu doar al unei bune colaborări, ci al unei colaborări naturale, firești și necesare. Rezultatul concret este creșterea interesului față de cuvântul scris în limba română, în ciuda faptului că aici nu există școli cu limba de predare română (în afară de cele câteva încercări amintite mai sus) și că românii din Serbia de Răsărit nu au învățat să scrie și să citească în limba lor maternă. Mesajul doamnei director al CPE „Libertatea” Mariana Stratulat, care afirmă că „Libertatea trebuie să fie prezentă în casa fiecărui român” este puternic, dar, mai presus de toate, simbolic. Aici este înțeles în felul următor: să ne eliberăm de frică, prejudecăți, presiuni… De aceasta au nevoie românii din estul Serbiei.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 11 din 12 martie 2022
