În perioada interbelică, la Deliblata, meșteșugăritul și comerțul au fost două ramuri importante cu care s-au ocupat sătenii. În magazinele multe la număr, rafturile au fost pline cu diferite produse necesare pentru o gospodărie, dar erau și unele unde s-a vândut material textil pentru croitorie. Câteva magazine erau rezervate pentru vânzarea produselor meșteșugărești necesare pentru prelucrarea pământului (plug de arat și alte produse din metal fondant pentru amenajarea gardurilor din fața casei).
Cu comerțul s-au ocupat cei mai înstăriți oameni din Deliblata, iar meseria de comerciant au învățat-o de la oamenii de afaceri din Cuvin, precum era Haga Bera. Tinerii care au dorit să se ocupe cu această meserie au urmat școlile la Timișoara, România. Meseria de comerciant s-a învățat timp de 3 ani, după care o perioadă a urmat perfecționarea la un comerciant cu iscusință, devenind calfă. După susținerea examenului de practicare a meseriei, tânărul comerciant a obținut dreptul să înceapă o afacere proprie și să deschidă un magazin comercial. Cel mai bun comerciant a fost acela care nu a permis unei clientele să părăsească magazinul, fără a cumpăra marfa preferată. Cei mai cunoscuți comercianți în Deliblata au fost: Kosta Janča Pekmezar, Paja Petrović, Laza Ivačković, Mita Magličić Žaža, Kolarski Stanoje, Stevan Ostojić-Mala Steva, Živan Velić, Joca Ivačković, Mihajlo Matanović-Miši, Stevan Mihajlović-Štrojač, Ilija Jeličić, Dušan și Angelina Stefanović-Zorkov, Luca Bojin.
Acești comercianți recunoscuți au avut o asociație condusă de comerciantul Raja Petrović. Aceștia au vândut marfă care provenea din străinătate. În aceste magazine cumpărătorii s-au putut aproviziona cu produse alimentare vândute cu amănuntul: zahăr, sare, orez, cafea (Divka), țigări, drojdie, stafide, smochine deshidratate (uscate), cacao și ciocolată, lămâie, condimente, în special pentru carnea de grătar, scorțișoară, sifon, bomboane, cartofi, rahat. Pe alte rafturi era aranjată marfa pentru întreținerea curățeniei în gospodărie (vopsea, periuțe, bronză, pastă pentru pantofi, produse chimice pentru spălarea lenjeriei etc.). Pentru împachetarea produselor vândute se folosea hârtie impregnată. În magazinul lui Mita Žaža s-a putut găsi material din fibre sintetice pentru cusutul costumelor de sărbătoare.
Vera MEZA
integral îl puteți citi în numărul 43 din 22 octombrie
