Mulți oameni în vârstă își amintesc cu nostalgie de piscina care se găsea cândva în centrul Alibunarului, mai precis în apropierea clădirii Tribunalului. Se spune că a fost construită prin anii cincizeci ai secolului trecut și că a fost mai veche decât cea de la Tašmajdan, din Belgrad. La acea vreme era ceva senzațional, de a avea piscină, cu atât mai mult la sat, în centru.
Numeroase generații au învățat să înoate la această piscină, pentru că avea spațiu prevăzut pentru cei care au știut și pentru cei care nu au știut să înoate.
Tinerii din Alibunar, dar și din alte localități, au învățat de la cei mai în vârstă toate stilurile de înot, iar o atracție specială au fost săriturile în apă. Piscina a fost întreținută de tineret, care aveau reducere la biletul de intrare. Trebuie menționat faptul că apa a fost limpede ca şi cristalul.
Totul a fost frumos până în clipa în care autoritățile comunale au hotărât să construiască o clădire și încăperi pentru necesitățile autorităților, cu toate că tinerii acestei comune s-au opus, și au reacționat puternic la ședințele pe care le-au ținut legat de construirea clădirilor peste piscină.
Comuna a hotărât ca în locul piscinei să construiască o nouă piscină comunală, aceasta s-a aflat în partea Alibunarului, cum îi spun sătenii, în deal. Firma românească care a construit conducta de țevi pentru necesitățile industriei din Panciova (Timișoara-Panciova), care avea mecanizare puternică, s-a oferit să construiască piscina din propriile finanțări.
Lučijan KRAČUN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 59 din 18 februarie
