Costumele tradiționale românești au rămas aproape neschimbate de-a lungul istoriei. La baza costumelor pentru bărbați și femei este o cămașă sau cămașă de damă din cânepă, in sau lână. Cămașa s-a prins în talie cu o curea de in. Croiala acestei cămăși de bază este similară la costumele pentru bărbați și femei. Cămașa de femeie în trecut ajungea până la glezne, în timp ce cămașa de bărbați era mai scurtă și se purta peste pantaloni sau jambiere, din benzi de pânză. Femeile purtau un șorț peste cămăși. Aceea a fost inițial o bucată de pânză înfășurată în jurul părții inferioare a corpului, prinsă cu o centură în talie care mai târziu a crescut în două șorțuri speciale, unul la spate și unul în față. Costumul tradițional bărbătesc constă dintr-o cămașă albă, pantaloni albi, pălărie, centură, vestă și mantie.
Costumele populare românești sunt colorate, culorile sunt clare și distincte, motivele sunt jucăuse, spre încântare. Este și mai impresionant pe pânza țesută albă. Așa este încălțămintea, plăcută de purtat, cel mai adesea cu motive florale. Una dintre ele, colorată, ca florile într-o grădină.
Uzdinenții sunt mândri de costumele naționale, totul este făcut manual, până și pânza se țesea pe vremuri, și abia apoi se broda. Hainele sunt diferite pentru fete, logodnice, femei căsătorite, bunici, și fiecare este diferită, de la papuci, la eșarfe, fiecare este unică, cu modele diferite. Totul este foarte bogat în modele populare, culori frumoase, deschise. Uzdinenții iubesc în mod deosebit coloritul. Unele familii încă mai păstreză cu sfințenie păpușile pentru care au cusut costume încă din anul 1987.
Costumele sunt colorite, cu motive florale, făcute din doi lați, mai târziu erau făcute și pe cilimuri. Cu timpul, cotrințele s-au făcut mai modeste. Culoarea preferată era culoarea roșie, cu nuanțe închise sau deschise. Existau și cotrințe țesute doar într-o culoare – polăice. Lățimea unei cotrințe este în jur de 40cm. Femeile tinere au purtat cele mai frumos ornamentate, cele mai în vârstă cu ornamente mai puține, cum se spune la Uzdin – înflorite. Cotrințele de culoare neagră erau purtate de femeile în doliu.
Obiceiurile de nuntă la Uzdin în anul 1959
Miercurea au început femelie pe socac să strângă vasele, mese, scaune. Joia au făcut așa numita șatra. Nunțile sau făcut iarna. Vinerea, femeile au tăiat gâștele și curcile, iar bărbații au tăiat porcii. Seara s-a făcut o cină comună. Sâmbătă au mers cu caii cu ciligile prin sat împodobite cu cilimuri și pânză albă, ciurele pe cai. Au fost de la 15 până la 20 de caruri cu cai. Seara din nou s-au adunat la cină comună, la popricaș și zeamă. Așa spus taifa lu nașu, l-au întâmpinat pe nașu după mireasă, nașu al mare și nașu al
mic cu soțiile, stăghișul a mers cu steagul în spate.
Duminică a fost nunta la fată, la stradă au scos un vas cu vin, fiecare au băut vin și răchie caldă, au venit giverii după mireasă să se ducă cu ei la cununie, la biserică și la primărie, mireasa a învelit giverii în prosoape șlinguite și cusute, apoi au venit acasă la mireasă la prânz, apoi a ieșit nunta la stradă, cu rudele apropiate, iar seara din nou a avut loc cină, s-au strigat cinstele, darurile. La 2h au venit după mireasă din partea bărbatului. Apoi unul din taifa nașului a mers să prindă o găină sau un cocoș, tradiția spunea dacă prindea cocoș mireasa va naște băiat. Mireasa a avut pe mână o cantă și în mână cealaltă lumănare și săclic, când a ajuns la casa mirelui, mireasa a trebuit să spargă săclicu. Dacă îl sparge a fost semn că mireasa va rămâne pe veci în casa mirelui. Apoi s-a dat dimineața zeamă la nașu, nașu a plecat însoțit de miri și cei apropiați. Luni după-masă din nou, mirii s-au dus după nașii, seara a avut loc nunta la mire până marți dimineața. Miercuri după-masă au venit, așa spus tradițional la Uzdin, „ai cu patu”, rudele miresei au venit cu caii, au dus darurile, mobila, pat cu căpătâi în dungă. Seara din nou a avut loc cina comună. Joi la mireasă a venit mama cu cinsta, să îi aleagă miresei cărarea, ea a ales cărarea, i-a făcut două codițe, apoi a pus cârpa cu găitani în cap, mama i-a deschis cărarea și mireasa a fost liberă să iasă din casă. Sâmbăta a fost gostâia la mire, rudele miresei au venit la prânz la mire. Duminică a fost prânzul la familia miresei. Portul miresei în ziua nunții a fost în poale, cu două oprege și ciupag cu aur și prosop la mână, iar în cap a avut cunună, pană scumpă, fruntari și picu, iar în picioare papuci cu cocoru. Iar portul mirelui era în, așa spus șpienț, și a fost învelit în pânză și cojoc de piele.
Virginia Puia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 10 din 5 martie 2022
