De vorbă cu Erwin Josef Țigla,
inițiatorul unui proiect transfrontalier de desene al copiilor

În urmă cu 16 ani ați inițiat prima ediție a manifestărilor cuprinse sub genericul „Cinste ție, copilărie!”. Ce v-a determinat să dezvoltați acest proiect?

Conștientizarea faptului că paleta culturală a Municipiului Reșița trebuie să cuprindă, prin prisma societății civile, și latura dedicată explicit copiilor, referindu-mă mai ales la evenimentele dedicate zilei de 1 iunie, m-a determinat să elaborez în anul 2009 un nou proiect cultural, care urma să poarte titlul de „Cinste ție, copilărie!”. În primii ani timid, așa cum este de obicei începutul, proiectul avea să prindă formă, contur și conținut din ce în ce mai mult, găsindu-și apogeul în anii din înaintea pandemiei.

Pandemia ne-a determinat să găsim noi valențe în dezvoltarea proiectului, astfel ne-am gândit și la o internaționalizare a acestuia prin organizarea unui concurs de desene transfrontalier sub mottoul „Banatul meu drag”, la care au fost invitate să acceadă comunitățile minorității române din Serbia, din Banatul de Sud, cel Central, precum și Banatul de Nord. Faptul că au răspuns cu toții afirmativ chiar în anul de debut, 2021, m-a făcut să cred în reușita acestuia. Un loc meritoriu în dezvoltarea transfrontalieră l-ați avut, dumneavoastră, stimată doamnă prof. Maria Radu-Nowak, cea care ați întreprins de-a lungul anilor nenumărate activități împreună cu comunitatea românească din Voivodina.
Sunt convinsă că păstrați amintiri de la ediția din 2009. Vorbiți-ne despre ele…

Prima manifestare a avut loc la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, în data de 27 mai 2009, încununată fiind printr-un program cultural organizat cu corul minunat de copii „Menestrelul” sub bagheta dirijorală a prof. Adriana Teodora Ponoran, împreună cu mica formație de dansatori germani ai Grădiniței cu Program Normal nr. 9 din Reșița, educatoare fiind Ingeborg Nemeșagu. Surâsul copiilor implicați, bucuria lor de a fi în prim-plan, dar și mulțumirea părinților și bunicilor prezenți, mulți cu lacrimi în ochi, m-a determinat să merg mai departe pe această cale…

Maria RADU-NOWAK

Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 1 iulie