Sfârşit de septembrie. E şi vară şi toamnă. Răsărit şi asfințit. Început şi sfârșit. Un moment de nostalgie. Plin de amintiri. Fiori.
În timp ce razele soarelui blând mă mângâie ca vinul alb din cei mai dulci struguri, privesc primele castane căzute, dar văd conuri de brad. Vântul, şuierând, îmi șoptește un cuvânt ce pare a fi o ghicitoare pentru copii: ,,Koukounaries”… Și știu: privirea este încă plină de albastru. Mirosul de busuioc îmi mângâie nările. Aud doar vociferările oaspeților care iau cina, accentul moale, grecesc și cel aspru, britanic, amestecându-se cu sunetul de mandolină.
Amurguri în flăcări
Mi-am lăsat geamantanul chiar aici, unde diminețile au gust de aluat danez proaspăt și cafea fierbinte. Aici, unde sub razele încă palide ale soarelui, se dă mare bughenvilia roz. Aici, unde, când soarele este la zenit, nisipul auriu şi argintiu în acelaşi timp, de parcă ar fi un covor de caşmir, îmi mângâie pielea salină. Am venit pe insula Skiathos să întâmpin marea liniştită, învelită într-un amurg înflăcărat, în cerul pe care în curând, într-o cadență, va aluneca luna ce suspină deasupra pinilor. Am venit tocmai aici ca să trăiesc acele nopți în care stelele sunt la îndemână, nopți în care nu-mi este teamă să doresc mai mult, să visez în culori mai vii.
M-am retras pe insula Skiathos ca să văd acum, aproape la o lună după întoarcere, în vis, drumul străjuit de măslini pe care am ajuns la Mănăstirea Evanghelistria. Să miros busuiocul aşezat în cascadă, să văd din nou, în muzeul mănăstirii, războiul la care a fost ţesut primul steag grecesc, obiectele de cult, manuscrisele, fotografiile care redau viaţa localnicilor şi care fuseseră aduse de la Muzeul atenian ,,Benaki”. Să mă scufund în liniştea locaşului, să intru cu smerenie în biserică. Să spun încă o rugăciune, să aprind încă lumânare.
Marina KALKAN
Septembrie, 2023
Articolul îl puteți citi în numărul 11 din 16 martie
