Românii din Iasenova aveau o pătură destul de numeroasă de meseriași și negustori, dintre care unii au venit în localitate din alte părți, iar alții au fost originari chiar din Iasenova. Totodată rămâne sub semnul întrebării problema identității și a limbii materne a acestora, având în vedere gradul accelerat de asimilare de care a fost cuprinsă populația românească din acest sat în secolul al XIX-lea.
Este foarte probabil ca mulți dintre cei amintiți să fi fost deja asimilați, în special cei care purtau numele personal sârbesc, provevind din căsătorii mixte sau din familii asimilate deja cu câteva generații mai devreme. Izvoarele istorice confirmă că românii din Iasenova au cerut despărțirea bisericească încă din anul 1869 „și de atunci au solicitatu emiterea comissiuniloru delegaționale la facia locului”. Asemănător românilor din alte localități mixte găsite în Granița Militară, precum Satu Nou, Doloave, Deliblata, Dobrița, Mărghita Mică, Alibunar, Oreșaț și altele, românii din Iasenova „de multu se lupta pentru biserica si scóla naţionala romana”.
Se pare însă că această luptă, purtată în special în anii 1872 și 1873, nu s-a bucurat de succes, fapt confirmat de un articol din presa timpului, din care reiese că „în comuna amestecată Iassenova din cerculu pretorialu alu Bisericei-albe, comissiunea delegatioala romana interpriendu pertractarea la terminulu descriptu din 4 augustu a,c. (1873–MM) au intempinat erasi pedeci din partea serbiloru”. Anume, în situația în care comisia delegațională și-a făcut apariția în această localitate la data propusă, după cum susține autorul acestui articol, „coreligionarii serbi cu preotii in frunte intimpinara comissiunea romana cu o furia protestandu in contra venirei si afirmandu: ca romani nici n-au cerutu nici nu ceru despartirea loru de catra ierarchia serba”, ceea ce s-a încercat prin prezența câtorva români care erau împotriva despărțirii, pe când „maioritatea locuitoriloru romani na cutediatu sa se arete si presenteze inaintea comissiuniloru fiindu multi amenintiati si intimidate cu atacuri din partea serbiloru”.
Dr. Mircea Măran
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 13 ianuarie
