Păstrează-ți numele poporului tău și fii mândru de el. La fel cum îți protejezi ochii, inima, sângele și osul, aşa păstrează adevăratul nume al poporului tău, pentru că este o unitate cu limba, cultura, costumul, obiceiurile și credința noastră, cea mai tare piatră din temelia identității noastre.
Piatra aceea, care pe noi ne face puternici să stăm înaintea fiecărei furtuni și grindină, o stâncă solidă care a rezistat de secole, prin fulgere şi trăsnete este numele ROMÂN (RUMÂN). Fiecare dintre noi avem propriul nume si prenume, prin care el este deosebit şi unic în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Cu toate acestea, există un nume, NUMELE deasupra tuturor numelor noastre. Acel NUME ne leagă și ne definește, făcându-ne una și unici între popoarele și triburile pământului, înaintea Dumnezeului Viu și a tuturor oamenilor, prin spaţiu şi timp. Acesta este numele ROMÂN (RUMÂN)! Un nume precum sângele, care ne hrănește și ne leagă toate organele din corp, leagă și face vie ființa noastră etnică. Acest nume răsună din adâncurile secolelor, mii și milioane de guri și voci care au rostit public cu mândrie și sfidare sau în secret cu frică și rușine. În memoria colectivă, ecoul se aude încă clar de pe buzele strămoșilor declarația „IO MI-S/SUNT RUMÂN!”, declarație care, ca și limba maternă, de secole, a reprezentat o fortăreață inexpugnabilă și un scut al poporului nostru și al identității noastre.
Străinii, cei care locuiau lângă noi, printre noi sau care atârnau ca norii întunecaţi de-a lungul secolelor, oamenii noștri din Transnistria până la Morava Mare, au fost numiți vlahi, walachi, volohi, valachs, olahi, iflak etc. Aceste nume pentru poporul nostru, date nouă de străini, este prin diverse circumstanțe istorice, pătruns în uzul oficial, în documente și odăile domnitorilor români. A rămas ca și comemorare a unui moment istoric şi pe ale lor timbre, hărți și monede. Deși denumirile străine vlah și Valahia scrise pe documente oficiale ale altor țări, de către puternicii acestei lumi, aceştia s-au referit mereu la poporul român şi pământul românesc. Acest lucru îl poate confirma fiecare cunoscător onest de limbă, cultură, istorie, începând de la oamenii din Bosfor și Gibraltar, până în Islanda și Scandinavia. Și nu numai cuvântul viu al virtuoșilor oameni, dar și cuvântul scris care a fost moștenit în marile biblioteci și arhive ale lumii, mărturisește adevărul etnonimului ROMÂN (RUMÂN) de pe ambele maluri ale Dunării şi ale Carpaţilor. Cuvântul viu și scris bazat pe adevăr și onestitate, vă va spune și că vlah, ca nume pentru un popor, se refera la român şi că acesta este un exonim, este un sinonim, la fel cum este numele pentru popoarele: nemţi-germani-deutch, unguri-maghiari, rașani-raci-sârbi, greci-eleni și așa mai departe. Ei bine, un deutscher niciodată nu declară „ich bin neamț”, ci spune mereu și cu mândrie: „ich bin deutscher”. Dacă un grec strigă cu mândrie: „ειμαι ΕΛΛΗΝΑΣ!”, un ungur spune: „Magyar vagyok” și Rac, în timpul secolele precedente cu sfidare și mândrie s-a numit: „Sunt sârb!”, de ce și tu, RUMÂNE, demn de strămoșii tăi celebri, nu te numești pe numele tău adevărat ROMÂN?
Scrie: dr. Dragan M. Stojanjelović
integral îl puteți citi în numărul 38 din 17 septembrie
