Dorina s-a născut pe data de 12 octombrie 1977 la Sân-Ianăș. Provine din familia Stefan. A terminat Școala Generală ,,Dositej Obradović” din Plandiște, iar despre vremurile apuse ne spune următoarele: ,,Înainte ca tehnologia să ne transforme în robii ei, oamenii aveau timp liber la dispoziție pe care nu și-l pierdeau pe rețelele de socializare.
Azi, serviciul stresant sau o prea mare dependență de calculator și alte dispozitive tehnice, ne aduc în situații depresive din care trebuie să găsim o portiță de scăpare. Uneori, această scăpare poate fi o activitate pe care să o transformăm într-un hobby, care să ne împlinească și să ne facă să ne simțim mai bine”.
Interlocutoarea noastră și-a găsit fericirea în lucrurile pe care le face, dar mai ales, și-a găsit liniștea scriind poezii. Pentru ea poezia este refugiul sufletului în vremurile de mult apuse, este refugiul într-o lume mai bună, mai frumoasă, iar în continuarea acestui scurt reportaj, lăsăm cititorilor câteva poezii, scrise de interlocutoare noastră, Dorina.
Sat frumos din trecut
Sat frumos din trecut
Cum aş putea să te uit?
Strada din copilărie,
Potecuța din avlie,
Mi-au rămas în amintire
În suflet doar nostalgie.
Case albe cu var date
Curţi în păsări bogate,
Grădinile pline de flori,
Care mai de care pomi…
Lucruri simple, dar frumoase
Oare lumea le uitase?!
Au uitat unde-au crescut
Parc-ar fi un vis urât.
Satule de altădată
Nu te-aş da pe lumea toată!
Căsuța mea de pământ,
Mereu sunt cu tine-n gând
Și de-ar trece ani o mie
Tot acolo vei rămâne!
Copilărie fericită
Când eram copil mic
aveam şi eu un bunic
Cu păr alb si cu mustață,
mereu mă ținea pe brațe.
Îmi spunea seară de seară
poveşti cu zâne şi balauri,
Îmi mai povestea cu drag despre Gruia lui Novac…
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 7 din 13 februarie 2021