Petrecând ani în șir ca angajată a Arhivelor Istorice din Panciova, a avut ocazia să cunoască, printre multe altele, și istoria românilor bănățeni. Fondurile de documente păstrate în această importantă instituție cuprind un spectru larg de domenii, printre care economia, politica, relațiile sociale, administrația, cultura, educația și multe altele, în care se regăsește și populația românească din această parte a Banatului.
Cu toate că și-a schimbat postul de muncă și a părăsit Panciova, deci și Banatul, angajându-se la Arhivele Academiei de Științe și Arte din Belgrad, dr. Ivana Spasović nu a întrerupt relațiile cu Banatul, continuând cu același entuziasm să cerceteze istoria acestui teritoriu, a locuitorilor săi de diferite etnii și să publice numeroase monografii și studii pe această temă.
Care este rolul științei istoriei în societatea contemporană aflăm de la Ivana Spasović. ,,Istoria este regina științelor. Pe lângă dezvoltarea societății, ea urmărește și geneza științelor naturale, a tehnicii, a artelor, iar fenomenele prezente în societate o fac importantă, pentru că sunt complexe, condiționate de epoci și meridiane, de problemele naționale, confesionale, politice și economice, dar în special de accesibilitatea izvoarelor. Fiind atât de pretențioasă și de necesară, ar trebui să fie doar „în mâinile” istoricilor, însă, din păcate, deseori nu este așa. De aceea, devine subiect al abuzurilor. Este discutabil și faptul că în școlile de specialitate este foarte puțin prezentă, în loc de a fi ajustată pentru domeniul pentru care tineretul se instruiește”. Interlocutoarea noastră se ocupă de secolul al XIX-lea, de Granița Militară Bănățeană și de istoria educației femeilor în spațiul bănățean. Acestea au fost temele tezelor sale de magisteriu și doctorat, iar din ele au luat naștere și preocupările ei de biografiile personalităților importante, de istoria presei, a căilor ferate și a altor fenomene prin care Banatul este deosebit. De la dânsa mai aflăm că sârbii și românii au istorie paralelă. La jumătatea secolului al XIX-lea au înființat principate eliberate de sub stăpânirea Imperiului Otoman, la Congresul de la Berlin din anul 1878 au obținut independența, iar la începutul anilor optzeci au devenit regate. În sfârșit, Serbia și România și-au obținut teritoriile naționale la Conferința de Pace de la Versailles, când s-au înțeles asupra împărțirii Banatului. Dinastiile Obrenović și Hohenzollern s-au respectat și au colaborat, pe când dinastia Karađorđević a intrat și în relații de rudenie cu Hohenzollernii, atunci când prințesa Mărioara s-a căsătorit cu regele Alexandru în anul 1922. În urma perioadei comuniste, și Serbia, și România au trecut, și încă trec, prin procese de schimbări fundamentale. În toate aceste epoci, relațiile sârbo-române au fost relații fertile de prietenie, de colaborare.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 35 din 28 august 2021
