În această săptămână o prezentăm pe Margareta Marossy, căsătorită Atnagea, o mare iubitoare de plante cu un nume predestinat. Interlocutoarea noastră, pensionară, este din Oravița, unde are casa părintească.
Libertate era numele ei. ,,Nu mai știa mama pe unde sunt. Într-o zi, am ajuns până la Mănăstirea Călugăra prin pădure”, îmi povestește veselă Margit. ,,Am străbătut pădurea de dimineața până noaptea. Ne întreba mama dacă nu era foame. Nu ne era, pentru că mâncam ce găseam prin livezi, în funcţie de anotimpuri. Viile abandonate ale sătenilor, livezile, totul era al nostru. Eram copiii comunității, fericiți și liberi.
Râsul fostei mele colege de liceu, puțin mai mică, e molipsitor.
Margareta nu a uitat nimic din năzbâtiile acelor ani. Deportarea tatălui, de etnie germană şi serviciul în Timișoara au îndepărtat-o de casa părintească unde s-a întors înainte de pensionare. Soțul Atnagea, decedat recent, a păstrat casa de la Vrani și a deschis un magazin. ,,Soțul meu venea după mine și plecam după flori în Serbia. Mergeam săptămânal”.
Pentru cititorii care nu cunosc zona, voi spune că facem 10 minute din Oravița până la vama Naidăș. Ne oprim la cumpărături la Călugăra și la Biserica Alba. Acum vreo şapte ani, Margareta şi-a cumpărat o magnolie de la Biserica Albă. În grădină şi-a făcut un paradis terestru, cu ghivece atârnate în bolţi şi cu tot felul de plante: de la primii ghiocei până la ultimele flori ale toamnei.
,,De dimineață până noaptea târziu sunt în grădină, în genunchi. Zambilele, hortensiile, margaretele, trandafirii, magnolia, toate sunt bucuria vieții. Când am flori, nu sunt singură”.
Acum au mai lăsat-o puterile, dar plătește două tinere și nu renunță. Margit nu utilizează îngrășămintele chimice în raiul ei. Ţine găini de la care folosește îngrășământul.
Maria RADU NOVAC
Articolul integral îl puteți citi în numărul 59 din 18 februarie