Printre distinsele personalităţi sportive, care s-au ocupat și se ocupă cu multă dragoste și pasiune de tenisul de masă, un loc deosebit de important îi revine cunoscutei și talentatei Izabela Lupulescu din Uzdin.
Izabela a participat alături de sportivi de excepție la nenumărate turnee în țară și prin Europa, precum şi în cele mai îndepărtate țări ale lumii. Talentul său și iubirea față de tenisul de masă, i-a facilitat realizarea unei game largi de turnee și succese și o carieră sportivă renumită și valoroasă. Vă invităm să citiţi interviul în care Izabela, ne vorbeşte despre începutul practicării tenisului de masă, despre succese, cum a ajuns în lumea profesioniștilor şi despre turneele curente.
Când ai început să joci tenis de masă? Ce te-a atras la acest sport?
Am început să joc la patru ani. Probabil din cauză că tata a jucat. La început, am adunat mingile. După un timp, am luat paleta în mână, am început să joc. Îmi amintesc că au fost multe fete și probabil, din această cauză, am început. Iarna, mama nu mi-a permis să merg la antrenamente. La șase ani, am început să merg la competiții. Dorința mea a fost să joc balet, tata nu m-a lăsat, ceea ce s-a dovedit a fi și mai bine, fiindcă nu am auz muzical.
Care este lovitura ta preferată la tenis de masă?
Bekend paralela. Sunt cunoscută după această lovitură.
Cât a durat cel mai lung meci al tău?
Cred că în jur de 45 de min. Sunt foarte rapidă. Calitatea mea este tehnica rapidă, este un avantaj foarte bun.
Cum ai ajuns în Germania?
De patru ani joc în Germania. Nu am avut înfrângeri, deja s-a văzut că trebuie să merg la un club care joacă într-o ligă mai înaltă. În Germania sunt cele mai tari ligi. Am decis să vorbesc cu Berna Detsoc, prima jucătoare din Europa. Ea a avut relații, cunoștințe, și am reușit. Prima dată când am vorbit la telefon cu Vailam Rein, am avut un vibe foarte frumos, a fost superb. Am vorbit mai mult în limba sârbă, m-am simțit ca acasă. Germania îmi amintește foarte mult de Uzdin, întotdeauna când joc, sala este arhiplină. Acolo am fanii mei, este un lucru foarte frumos. După trei ani, trebuia să plec din acest club, o colegă a rămas însărcinată, și a cam adus înfrângeri clubului. Nu am dorit să joc în liga a doua și am plecat în Langstadt, unde joc și în prezent.
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 8 din 24 februarie
