Am avut plăcerea de a mă întâlni de câteva ori cu jurnalista Veronica Balaj. Ori de câte ori destinele noastre s-au intersectat, am schimbat impresii și despre experiențele personale ca femei care ne construim cariera în jurnalism. Și de fiecare dată, m-au impresionat poveștile ei de viață. Veronica, departe de lumina reflectoarelor, este o femeie puternică, capabilă să-și savureze bucuriile, dar și să-și poarte cu demnitate greutățile. În materialul următor veți avea ocazia să cunoașteți persoana care se ascunde în spatele numelui cunoscut publicului.
Așadar, am început o convorbire cu dânsa, și cum altfel, decât întrebând-o despre cum s-ar defini ea însăși. ,,A te defini singur, înseamnă acceptarea unei marje de subiectivitate. Desigur că noi ne cunoaștem cel mai bine dar, nu se știe dacă fiecare suntem dispuși să ne scoatem la vedere și scadențele. Să nu spun chiar… defectele. Umberto Eco afirma un lucru demonstrat și de specialiștii în evaluarea personalității umane: toți purtăm în propriul nostru sine, alte trei variante: o imagine afișăm în fața societății, de cele mai multe ori așa cum cer normele, alta este cea percepută de cei din jur, de societatea însăși, (oh… câte subvariante pot rezulta din această oglindire), și alta este fațeta pe care o avem în mintea și conștiința noastră. Dacă ne gândim bine, rezultă un summum.
Așa că, nu e chiar simplu să ne autodefinim. Va să zică, va trebui să aleg o variantă din cele posibile. Și credibile. Verificate de societate. Nu putem trăi în afara ei oricât de mult ne-ar deranja uneori încadrarea în niște obligații. Structural mă definesc a fi o persoană emoțională. Culmea este că, mulți din jurul meu, (constatare de-a lungul anilor), apropos de percepția celorlalți, mă consideră, pot depune mărturie dumnealor, că sunt foarte rațională și calculată. Undeva au dreptate. Cântăresc bine fiecare decizie pe care trebuie să o iau. Să fie adevărată oare influența zodiei mele?? Balanța…Ce frumos semn! Prefer să recunosc însă prezența emoției în mai toate cazurile, situațiile, interrelaționările. Chiar mi-am reproșat în sinea mea faptul că dăruiesc, risipesc prea mult suflet, adică emoție și apoi… mă pomenesc în fața unor deziluzii.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 46 din 18 noiembrie
