Departamentul Litere al Facultăţii de Teologie a Universității „Emanuel” din Oradea, împreună cu RHEA – Research Center for Heritage and Anthropology de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara şi Catedra de Limba şi Literatura Română a Facultății Pedagogice „Juhász Gyula” a Universității din Seghedin au organizat joi, 22 aprilie, conferința internaţională interdisciplinară „Caleidoscopul sufletului feminin”, ediția a VI-a.
Conferinţa s-a desfăşurat online şi a cuprins peste 30 de prelegeri. La eveniment au participat şi patru cercetătoare române din Ungaria.
Panelul Cultură şi alteritate
Dr. Ramona Simuţ,
moderator
„Doamna din Bayreuth“ și fizionomia livrescă
Orice încercare de a făuri portretul unei epoci, la fel ca al unei personalități, cu atât mai mult al uneia care întemeiază și întruchipează o întreagă tradiție culturală, este un proiect sortit eșecului în absența mărturiilor, documentelor, paginilor de istorie scrisă și rescrisă pe seama lui. Tocmai din această pricină, portretul feminin pe care îl propunem în cazul de față este mai degrabă escapist, în primul rând pentru că face abstracție de prețiozitatea primelor monografii manieriste apărute atât de departe în timp după dispariția modelului real. În al doilea rând, Cosima Wagner, supranumită când Wahnfried, când „stăpâna din Bayreuth“, nu va avea parte aici nici de elogiile care mențin vie amintirea ei în cadrul festivalului anual din Bayreuth, nici de remarcile caustice ale propriilor urmași, menite să întregească portretul matroanei. Fiică a lui Liszt, fostă doamnă von Bülow și mamă denaturată a copiilor lor, iar în final văduvă a lui Wagner și ideolog al antisemitismului în diaristica feminină, imaginea reală a Cosimei nu este ușor de redat, în pofida tuturor acestor schițe și a instantaneelor dagherotip care la răstimpuri o prezintă alături fie de Wagner, fie în anturajul saloanelor culturale locale și internaționale. Un singur tip de portret ar putea descrie unilateral personalitatea Cosimei, iar acela a fost mereu comisionat. Scopul pezentării de față este refractar la monotonalitatea unor asemenea artificii, de aceea jurnalul personal coroborat cu fragmente din imensa corespondență de arhivă ne vor ajuta să reconturăm polifonic această fizionomie.
Drd. Otilia Berzava
Femeia din perspectiva învățăturilor islamice
Islamul sau religia musulmană, este supusă tot mai mult analizei, fapt datorat creșterii numerice a celor care aderă la această religie, dar și a emigranților musulmani care s-au stabilit în zone încă majoritar creștine, ca: Europa, S.U.A și Australia. Unul dintre cele mai controversate subiecte în cadrul religiei islamice este statutul femeii. Referitor la aceasta tematică există două perspective, pe de o parte este concepția conform căreia femeile sunt oprimate și persecutate, reprezentată de cei care critică modul în care sunt tratate femeile în religia islamică, iar pe de altă parte sunt practicanții religiei care apără principiile exprimate în învățăturile Coranului, aducând argumente cu privire le autenticitatea culturală, la drepturile femeilor de a se afirma, dar într-o manieră diferită de modelele de autoafirmare feminine din societățile vestice.
Articolul își propune o prezentare a femeii din perspectiva învățăturilor islamice, așa cum sunt exprimate în Coran, accentuând: femeia musulmană ca ființă umană (egalitatea creației); demnitatea femeii musulmane; greșeala și moștenirea Evei; femeia în cadrul familiei islamice (fiică, soție, mamă); femeia în viața religioasă (îndatoririle religioase, moscheie); femeia musulmană în sfera publică (hijab – vestimentația, burka – valul).
Dr. Mădălina Iacob
Selfie – o altfel de relaţie între mine şi Celălalt
De ce oamenii în secolul XXI, se raportează la Celălalt prin intermediul reţelelor de socializare? De ce contează un like sau un share mai mult decât ar conta o interacţiune têtê à têtê? Căutarea unui răspuns la această întrebare îşi găseşte specificitatea tocmai în complexitatea relaţiei Eu-Celălalt. Dezbaterea acestui tip de relaţie nu este una nouă, poate doar instrumentele au devenit „noi“, în sensul de actuale, fenomenul selfie ajunge să ia amploare şi devenind unul tipic feminin.
Panelul Metamorfoze şi discurs
Otilia Hedeșan,
moderator
Passages pentru femeia fără nume. Comentarii la variantele românești ale basmelor din tipul Aa-Th 425
Prezent în repertoriul românesc de basme prin numeroase variante, motivul Aa-Th 425 este bine-cunoscut datorită unor texte cum ar fi Povestea Porcului (a lui Ion Creangă), Șearpele moșului (din colecția Stăncescu), ori Petrea Făt-Frumos și Zânele (publicat de Sbierea). Organizată, în general, ca o succesiune de trei secvențe narative, acțiunea basmului urmărește (1) căsătoria dintre o tânără și un personaj care se metamorfozează periodic, în funcție de succesiunea zi / noapte (de exemplu este ziua animal și doar noaptea om), apoi (2) lungul drum al tinerei căsătorite în căutarea soțului dispărut și, în final, (3) reîntâlnirea celor două personaje. Este vorba despre un text complex și care, pe de o parte, dezvoltă o întreagă serie de relații cu alte motive narative, iar, pe de altă parte, se construiește prin angrenarea unor elemente narative diverse.
Comentariile pe care le propun vizează un singur element al acestui foarte sofisticat angrenaj narativ și simbolic, anume personajul feminin din basm, tânăra soție care, după ce ratează încercarea de a-și transforma soțul care se metamorfozează în funcție de regimul diurn / nocturn, este nevoită să pornească la drum în căutarea acestuia. Fără să poarte vreodată un nume, poate tocmai de aceea generică prin excelență, tânără femeie parcurge un adevărat traseu inițiatic, speră și suferă, are momente de disperare și apoi bucurii bine măsurate, face față durerii și oboselii, învață să interacționeze în cele mai neobișnuite situații și să-și păstreze, în toate aceste cazuri, sângele rece. Mai detaliate sau mai rezumative, aceste secvențe ale basmului sunt, de fapt, puneri în discurs ale unei adevărate serii de passages (în sensul dat de Arnold Van Gennep termenului).
Aceste comentarii sunt puse și în relație cu o anumită tradiție (academică) dominantă de interpretare a basmelor fantastice, potrivit căreia acestea se organizează pe seama drumului eroului bărbat, care se maturizează pe măsură ce trece printr-o lungă și clar standardizată serie de probe.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 22 mai 2021
