Diana-Maria Kraus și-a încheiat, în urmă cu aproape 20 de ani, studiile de master la trei facultăți din cadrul Universității Ludwig Maximillian din München, devenind profesoară de limba germană, jurnalistă și psiholoagă. Cu Diana-Maria, am discutat despre sistemul de educație, despre studenții din căsătorii mixte, sârbo-române. Despre cum a ajuns la ideea de a alcătui un manual pentru însușirea limbii române pentru vorbitorii de germană, și multe altele, vom afla de la dânsa.
Doamnă profesoară Kraus, de cât timp locuiți în Germania și care a fost motivul plecării dvs. acolo?
După absolvirea liceului am dorit să studiez, în primul rând, Germanistică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Însă, am realizat că, la momentul respectiv, în Cluj, nu puteam să fac mai mult. După două semestre ca și student călător și după alte două semestre încheiate cu susținerea examenelor de echivalență în München, în baza căruia mi s-a calculat Numerus Clausus (NC), în anul 1997, am avut oportunitatea să primesc un loc de studiu definitiv la Universitatea Ludwig Maximilian din München, astfel împlinindu-se un mare vis al carierei mele.
Care sunt asemănările și deosebirile între sistemul de educație în România și Germania?
O comparație a sistemelor de educație ale acestor două țări o pot face doar dintr-o perspectivă subiectivă, numind câteva aspecte importante. Aș dori să începem cu deosebiri pe care le-am constatat personal și care au constituit factorii decisivi în ceea ce privește desfășurarea carierei mele pe mai departe în Germania. Cel mai important a fost faptul că rezultatele depind de tine însuți, deci numai de munca individuală. Nimeni nu ține cont, de exemplu, de statutul tău social, aspectul tău fizic, de orientarea ta politică etc., deoarece astfel de criterii nu sunt relevante pentru evaluarea cunoștințelor tale. În general, pot afirma că nu trebuie să te temi că nu vei fi apreciat pe măsură. Sistemul de predare la nivel universitar se deosebește de cel din România și prin faptul că studentul are mai multe posibilități să se afirme, să cerceteze, să aplice în practică temele care îl interesează cu adevărat. Accentul nu se pune pe memorarea materiei, ci pe înțelegerea acesteia. Îmi amintesc cum mi se părea de-a dreptul utopic să mă pregătesc pentru un examen doar cu o listă de literatură, în loc să memorez manuscrisele sau notițele de la cursuri.
Încă de la primul seminar la care am participat, am constatat că de fapt se discuta cu profesorul despre temele din curriculum, deci nu se preda efectiv materia. Așadar, pentru a mă pregăti eficient pentru examene a trebuit să stau multe ore la bibliotecă, citiind cărțile de pe lista de literatură, făcând conspecte și participând activ la cursuri. Un alt aspect nou pentru mine a fost munca în echipă. Mi-a fost greu să cred că lucrând cu colegii împreună la un proiect, voi putea fi apreciată corect individual. Astăzi știu că acest lucru e posibil, deoarece trebuie și eu la rândul meu să apreciez, potrivit aportului adus, studenții care lucrează în echipă. Pentru a gusta din succesul profesional e nevoie de multă muncă, atât în România cât și în Germania. Oriunde ne-am afla, fără sacrificii, indiferent de tipul lor, nu se pot atinge anumite țeluri.
Aveți studenți din căsătorii mixte, sârbo-române, care învață limba română. Cât de mare este interesul studenților de naționalitate germană să învețe această limbă?
De curând am scris un articol pe această temă în revista bilingvă ,,Leute – Oameni” și pot, spre bucuria mea, confirma că tot mai mulți germani sunt foarte motivați să învețe limba română. Motivele acestora diferă foarte mult, de la pasiunea pentru limbile romanice până la a absolvi un studiu în România. Mulți studenți, născuți în Germania, care provin din căsătorii mixte, sârbo-române, participă la cursurile de limba română, însă nu întotdeauna le cunosc proveniența. Aceasta e una dintre consecințele nefericite a predării online din ultimele semestre. Câteodată însă, citesc texte foarte emoționante și rămân surprinsă cât de legați sunt ei de rădăcinile lor și cu cât elan învață în continuare limbile părinților lor. Această dragoste de limba română, tainică, dar arzândă, aș vrea să o descopăr la cât mai mulți.
Adriana PETROI
integral îl puteți citi în numărul 41 din 8 octombrie
