S-a născut la Baia Mare, în România. Dintotdeauna era interesată de limbi, literatură, istorie, teatru, film și cânta la pian. Scria poezii, deoarece, conform spuselor dânsei „tot românul e născut poet”. La vârsta de șaptesprezece ani a vizitat atelierul de olărie tradițională pe care-l dețineau părinții unei prietene. Înainte de această întâmplare, a făcut o vizită la Muzeul de Arheologie din București, care a uluit-o. Cele două evenimente au fost decisive. S-a născut pasiunea Deliei față de ceramică. A hotărât să facă primii pași în lumea artei, iar de atunci, întâmplările în cariera sa au succedat formând o poveste ce are loc în trei țări, pe două continente: România, Iugoslavia și Singapore.
Delia ne povestește că vizita la atelierul de olărie tradițională a reprezentat pentru ea o adevărată revelație, încât continua să lucreze acolo pe timpul vacanței. Apoi, s-a înscris la Școala Populară de Artă din Baia Mare, care tocmai se înființase. Acolo a petrecut doi ani. Dânsa afirmă că atunci când a început să studieze la Departamentul de Arte Decorative, la secția Ceramică, (Universitatea Națională de Arte din București) deja era familiarizată cu tehnica, tehnologia și toate variantele de decorație care se practicau în atelierele de olărie tradițională.
„La facultate am studiat dintr-o altă perspectivă, într-un mod foarte sistematic. Am avut o profesoară excepțională, pe doamna Lucia Neagu. Dânsa locuiește acum la Seattle. Ea este persoana care m-a ajutat cel mai mult în perioada facultății și a formării mele ca artistă. Ne aducea cărți din China și ne-a introdus în lumea ceramicii, a tradiției porțelanului în China și în orient. În anii când nu aveam atât de multe posibilități, aceasta a reprezentat pentru mine o fântână a cunoașterii. Cu dânsa păstrez o legătură și în zi de azi. Este persoana cu care discut cel mai mult și cel mai profund despre lucrul meu”, afirmă Delia.
Perioada pancioveană ocupă un loc aparte în suflet
În anii studenției l-a întâlnit pe soțul său, Milenko Prvački din Iugoslavia, artist foarte talentat. Viața i-a deschis o altă fereastră, când în ultimul an de studii s-au căsătorit și s-au mutat la Panciova, unde au locuit 16 ani.
Delia ne povestește cu mult drag despre începuturile sale la Panciova. Mutându-se la Panciova, a început să lucreze la fabrica „Elektroporcelan” din Aranđelovac. Nu a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește adaptarea la limba sârbă, fiind mereu acceptată în Iugoslavia. Încercarea cea mai mare îi era de a găsi un spațiu de lucru. La început, a creat în condiții nu atât de ușoare. Își amintește de acele zile de parcă nu au trecut mai bine de 40 de ani.
În luna mai, Delia s-a reîntors la Panciova și a deschis o expoziție la Galeria de Artă Contemporană din oraș după 30 de ani. Expoziția a cuprins doar o selecție a celor mai importante lucrări pe care ceramista le-a creat în timpul în care a locuit la Panciova, purtând denumirea „Retrospectiva – lucrări din perioada pancioveană 1975 – 1991”.
Aflându-ne la Galeria de Artă Contemporană din Panciova, îmi arată, entuziasmată, lucrările care au luat naștere chiar în acea perioadă. Dânsa afirmă că, în anul 1987, a reușit să cumpere un cuptor german, astfel a creat un studio la ea acasă, pe strada Branko Radičević, unde au luat naștere restul lucrărilor expuse. Mai târziu, a primit un studio de la primăria municipiului Panciova. Acesta se afla pe strada Savska.
„Am fost crescută să fiu mulțumită cu ceea ce am. Niciodată nu aveam un atelier de ceramică ideal, echipat cu tot ceea ce, de obicei, trebuie să conțină un atelier. Însă, nu m-a deranjat acest fapt. Dimpotrivă, îmi convine să am anumite neajunsuri, fiindcă aceste neajunsuri, de fapt, au un efect pozitiv. Ele mă obligă să găsesc soluții. Sunt mai creativă atunci când nu am prea mult confort”, afirmă ceramista, zâmbind.
Din modul în care vorbește despre Panciova, îmi dau seama că punctul de plecare rămâne veșnic sădit în sufletul nostru, oriunde ne va duce soarta. „Este o perioadă atât de profund sădită în memoria mea. Toate expozițiile pe care le-am avut când am locuit la Panciova, au rămas atât de prezente în mintea și sufletul meu. Sunt de-a pururea recunoscătoare acestei societății care m-a acceptat și m-a tratat ca pe oricare alt cetățean artist din Panciova. În anul 1982, am primit și cetățenia iugoslavă. Am avut expoziții prin toată Iugoslavia și am obținut premii foarte mari.”
Delia afirmă că pentru orice artist, viața este o mare încercare, „fiindcă trebuie să te adaptezi la foarte multe lucruri, mai ales dacă eşti femeie cu o familie”. Totuși, descrie perioada în care a locuit la Panciova, precum una fără griji și probleme. A făcut foarte multă ceramică și bijuterii, care au ajutat-o să contribuie la venit, dar bineînțeles și la subvenționarea proiectelor sale.
Sanela CRĂINEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 25 iunie 2022
