Osanica este o localitate din comuna Žagubica, situată în Districtul Braničevo. Localitatea se află în amontele ascensiunii Padina Mare și Cetatea Mare, strâmtoare cu lungimea de aproximativ 1,5 km și cu adâncimea de 250 m. Din stâncile abrupte din împrejurime se scurg numeroase izvoare care constituie râul Osanica. Malurile râului sunt înflorite și presărate cu lumânări, ofrande aduse de localnici în memoria celor dragi.
Din vremuri străvechi, femeile din această regiune „au slobazit apele” pentru cei din lumea de dincolo. Fetițele, îmbrăcate în port tradițional românesc, au mers cu cobilițe și găleți din casă în casă și au menit apă. În fiecare găleată era așezată o piatră, simbolizând izvorul. În Joia Mare, înainte de Paște, femeile se adună și desfășoară ritualuri specifice perioadei. Acest obicei are loc și la 40 de zile de la decesul unei persoane.
Miercurea Mare este ziua în care fiecare familie merge la cimitir și aprinde un foc mic, numit „focorial”, în jurul căruia aduc mâncăruri de post menite răposaților. „Focorialul” este un obicei românesc din cultul morților al cărui obiectiv este să deschidă poarta raiului, pentru ca răsopații să aibă posibilitatea în data respectivă să ia prânzul împreună cu cei dragi. Se consideră că viața de dincolo este întunecoasă, astfel focul are menirea ca răsopații să aibă lumină în viața de dincolo, iar cu ajutorul luminii să vadă și să afle pe celelalte rude răposate. În fiecare miercuri din preajma Paștelui, românii se adună la cimitir și duc mâncăruri de post, băutură, prăjituri și crengi de alun și boz… (fiecare femeie adună crengile uscate de alun de la gospodăria proprie). Mâncărurile se întind pe iarbă, lângă morminte, se tămâiază și se menesc răposaților.
Emilija BALANOVIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 34 din 26 august
