Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au confruntat cu diferite maladii, care în condițiile medicinei nedezvoltate și a inexistenței vaccinurilor secerau tineri și bătrâni, bărbați și femei, nobili și țărani, domnitori și oameni obișnuiți. Odată cu dezvoltarea medicinei, omenirea a început să răsufle mai ușurată pentru că numeroase din aceste boli au dispărut. Și iată că la sfârșitul anului 2019, ca un fulger din seinin, a apărut o boală molipsitoare, până atunci necunoscută, care a început să se răspândeasscă pe întregul glob.
Acest virus numit Covid-19, a început să provoace victime, de pe toate continentele și din toate colțurile lumii. Deja de aproape doi ani, omenirea se confruntă cu această boală și se pare că este pe cale să o învingă, pentru că vaccinurile care au început să se aplice începând cu luna decembrie a anului trecut au început în sfârșit să dea roade. Maladia i-a afectat și pe oamenii noștrii de aici, din Banat, printre care și pe doamna Mariana Stratulat, directoarea C.P.E. „Libertatea”, care a fost și ea infectată cu acest virus. Vă redăm în continuare impresiile doamnei Stratulat transimse prin interviul realizat cu dumneaiei, în momentele în care a reușit cu succes să depășească această boală.
În ce împrejurări ați aflat că sunteți infectată cu corona?
De la bun început țin să mărturisesc că mi-am dorit să vorbesc despre experiența mea cu corona, spre a trezi conștiința unor oameni care încă nu cred în această boală. Totodată, să indicăm asupra faptului că povestea nu s-a terminat. Virusul, chiar dacă a mai slăbit în intensitate, atacă la fel de nemilos. Încă trebuie să fim prudenți! Să nu ignorăm semnalele de alarmă pe care ni le transmite organismul, oricât de banale ar părea ele. În cazul meu, un mic indiciu că ceva nu e în regulă, a reprezentat machiajul din dimineața zilei de 10 iunie a.c. Mai concret, pudra de pe față. Am observat că se prelinge și nu stă cuminte la locul ei. Dar, m-am împăcat cu gândul că e prea cald și că noi, femeile, vom avea mari probleme cu machiajul în perioada estivală. M-am pregătit să merg la Panciova, la o lansare de carte, care era programată pentru ora 11. În ziua respectivă trebuia să merg la revaccinare. Am mers la ora 8 dimineața la medicul de familie, dr. Savu Marius, vecinul meu și prietenul din copilărie, cu gândul că am timp suficent să primesc vaccinul și să ajung totuși la lansarea de carte amintită. I-am zis că mi se pare că transpir prea mult și l-am întrebat dacă este normal aceasta. Mi-a zis că nu e normal și că poate fi consecința unei inflamații. Am amânat revaccinarea și mi-a făcut testul la coronavirus. Era pozitiv! Apoi, a urmat altă serie de investigații. Infecția a ajuns deja la plămâni. Țin să menționez că nu am avut febră, nu am avut alte simptome specifice pentru coronavirus, nu mi-am pierdut nici gustul, nici mirosul și cu atât povestea era cu mult mai bizară.
Care v-a fost primul gând în momentul când ați aflat aceasta?
Primul gând… De ce eu? De ce acum, când pandemia este spre terminate. Am refuzat să cred. Nu puteam să mă împac deloc cu acest gând. Medicul și amabila asistentă au încercat să mă calmeze, să mă încurajeze. Mi-au spus să nu mă speri. Că virsul nu mai e la fel de agresiv ca la început. Va trece rapid și ușor. Voi merge 14 zile în izloare, voi primi medicamentele necesare și totul va fi bine. Asta am putut să accept. Dar, gândul că s-a tras deja la plămâni, m-a înfiorat. Și în acel moment, pur și simplu, am leșinat. Am văzut doar alb în fața ochilor și am simțit o răceală. Am auzit vocea asistentei care mă chema să mă reîntorc. Undeva în subconștientul meu, am refuzat să mă reîntorc la realitate, știind că mă așteaptă o luptă dură.
Pe urmă m-am trezit în perfuzii. Trebia să accept realitatea, să mă încurajez cu răbdare și să ies învingătoare din lupta cu dușmanul necunoscut, imprevizibil și invizibil.
Cât timp ați fost pozitivă la virus și cum ați rezistat din aspect psihic, ce puteți mărturisi cititorilor privind aspectul psihologic al luptei cu această boală?
După cum am zis deja, testul pozitiv l-am primit pe 10 iunie. Cel de-al doilea test din 22 iunie, era negativ și în momentul acela, de parcă am uitat tot coșmarul prin care am trecut. Totul depinde de psihicul omului. De cât de puternici suntem. Da, aspectul psihologic al acestei lupte este cel mai grav. Sunt multe boli cunoscute, știm cum se manifestă, cum evoluează. Dar, despre această bolă se știe încă prea puțin. Acest gând m-a speriat enorm, pentru că nu puteam să știu cum se va manifesta în cazul meu, în ce direcție o va lua. Am simțit o mare frică de necunoscut, incertitudine, sentimentul a fost groaznic, pe lângă durerile fizice de intensitate mare, care apăreau la anumit intervale de timp.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 3 iulie 2021
