În literatura de specialitate, războiul de țesut este descris în următorul mod: Unealtă casnică de țesut pânza.
Se compune din două tălpi, sprijinite pe două picioare, care se leagă prin stinghii prevăzute cu pene de lemn, unite între ele cu ajutorul celor două beţe ale sulului, unul în spate, pentru a înrola urzeala, celălalt în faţă, pentru învelirea pânzei, a ţesutului. Vatalele susţin spata, în dosul căreia se află iţele. Scripeţii menţin vatalele în poziţie verticală.
După ce gura pânzei a fost legată, sulul din faţă se opreşte cu ajutorul slobozitorului, un băţ de lungimea stativelor, ascuţit în partea din spate. Acesta se introduce într-o gaură a sulului situat în spate.
În vremurile trecute, fiecare familie, mai ales familiile cu una sau mai multe fete, aveau în casă cel puțin un război.
Era o unealtă foarte importantă folosită la țesutul pânzeturilor, al materialelor din cânepă și al mai multor piese de portul tradițional, precum și obiecte de uz casnic. Fetele erau învățate să țese la război la o vârstă fragedă deoarece, pe lângă mamă, bunică și străbunică, trebuiau să ajute la pregătirea zestrei.
Eufrozina GREONEANȚ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 6 din 6 februarie 2021
