Margareta este stabilită de mai mulţi ani în străinătate, la New York. Care îi sunt amintirile ce o leagă de satul natal, de ce s-a hotărât să plece în străinătate, cât de greu i-a fost să se adapteze, de ce a ales să studieze psihologia, dar şi care îi sunt planurile de viitor, aflăm din acest reportaj pe care l-am realizat împreună cu Margareta.
,,Petrovasâla, este locul în care mă simt cu adevărat acasă. Părinții și rudele mele locuiesc acolo. Mi-am petrecut copilăria la Petrovasâla. Mai târziu, m-am mutat la Panciova și Belgrad, orașe de care sunt, la fel, atașată emoțional.” Aşa începe Margareta povestea vieţii sale. După cum aflăm chiar de la ea, de satul său natal, Petrovasâla este cel mai mult ataşată, îşi aminteşte cu drag de bunica sa Ana și bunicul Ilja. ,,Îmi amintesc cu drag de căldura, grija nelimitată și dragostea caldă din partea lor. Îmi amintesc că am fost să cultivăm grădina, l-am citit pe Eminescu la umbra copacului. Îmi amintesc de imaginea bunicului meu care mă întâmpina în fiecare zi de la școală, pe banca din fața casei, cu o fericire de nedescris, de parcă ar întâmpina un oaspete din străinătate și nu pe mine care fusesem trimisă la școală cu câteva ore înainte. Îmi amintesc de bunica mea și de costumul ei popular, pe care îl purta cu atâta mândrie, chiar și atunci când întâmpina neînțelegeri din partea oamenilor din orașele mari. Îmi vizitez adesea părinții și casa în care am crescut. Încă mai simt intens prezența bunicii și a bunicului. Dacă trebuie să fim deja fără cei pe care îi iubim, este o binecuvântare să petrecem ultimele momente cu ei. Am fost binecuvântată să fiu alături de ei până în ultimul moment al vieții lor. Acum, copiii mei au aceeași fericire și dragoste de la părinții și verișoarele mele, bunicii lor paterni. Deci, dacă ar trebui să-mi descriu locul de naștere într-un singur cuvânt, acesta ar fi cu siguranță cuvântul meu preferat: dragostea.”
După ce a absolvit psihologia la Facultatea de Filosofie din Belgrad, a decis să-l viziteze pe soțul său, aflat într-o călătorie de afaceri în America. S-a căsătorit la doar 21 de ani și a urmat studii de psihologie, cu doi copii mici acasă, cu ajutorul părinților săi, dar şi a soțului. ,,Din cauza unei combinații de circumstanțe, am rămas la New York pentru a-mi finaliza studiile de masterat la Universitatea Fairleigh Dickinson din New Jersey, unde am primit în curând o ofertă de muncă ca terapeut clinic într-un spital de psihiatrie de zi, începând astfel viața și cariera mea în America. A fi străin într-o țară este foarte dificil, deoarece vă confruntați în mod constant cu sarcina de a explica diverse aspecte ale culturii dvs. „nativilor” care, chiar și după ce au trecut prin procesul practic, tehnic și legislativ al imigrației și au devenit cetățeni legali, sunt încă într-o poziție superioară în raport cu tine, deoarece este „domeniul lor”. Este dificil să-ți găsești identitatea și „vocea” atunci când acea „voce” nouă are un accent sau când vă lipsește vocabularul pentru a-l exprima într-un mod credibil, inteligent și viu. Apoi, există adesea riscul pierderii identității și a acceptării postului de muncă care este sub calificările dumneavoastră. Nu este un proces ușor și este adesea însoțit de lacrimi, nesiguranțe, căderi, dar dacă ești suficient de persistent, cu siguranță te face o persoană mai rezistentă și mai puternică. Mă bucur că am reușit să-mi mențin identitatea și totuși să mă integrez în cultura lor, astfel încât să pot trăi într-un mod oarecum egal și demn”, ne destăinuie Margareta, care este de părere că experiența sa, fiind minoritate în Serbia și fiind copil dintr-o căsătorie mixtă, în care tatăl său este român și mama sa sârboaică, a pregătit-o oarecum pentru acest proces de integrare. Speră că acesta va fi mult mai ușor pentru copiii săi.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 4 din 22 ianuarie 2022
