Crucea este armă împotriva diavolului pentru că întăreşte în noi duhul de sacrificiu; ,,În crucea Domnului …lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume”, scrie sfântul Apostol Pavel galatenilor ( 6, 14).
De fapt, ce sărbătorim în 14 septembrie? Istoria noastră creştină ne spune că aceast praznic a fost rânduit în amintirea aflării lemnului Sfintei Cruci, la Ierusalim, de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, precum și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 326 d.Hr.
Din scrierile istoricilor bisericeşti ai vremii, aflăm că pe locul unde a fost îngropată Crucea Domnlului şi crucile celor doi tâlhari răstigniţi odată cu Mântuitorul, împăratul Adrian a zidit un templu păgân, pe care împărăteasa Elena l-a dărâmat şi în urma săpăturilor arheologice, s-au găsit trei cruci: una a Domnului şi două a celor doi tâlhari. Au găsit şi piroanele cu care Iisus a fost pironit pe Cruce.
Atunci şi acolo s-a produs şi o minune: episcopul Macarie a atins Sfânta Cruce de o tânără ce murise de curând, iar fata a înviat, mulţumind lui Dumnezeu.
Deşi creştinii cinsteau Sfânta Cruce încă din momentul înălţării ei, totuşi, din punct de vedere oficial, cinstirea Sfintei Cruci a început în anul 335 d.Hr., cu ocazia sfințirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, pe Golgota, locul răstignirii și al îngropării Mântuitorului, biserică cunoscută ca Biserica Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium.
Pr. Petru Berbentia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 38 din 18 septembrie 2021
