Pentru orice creştin, Maica Domnului trebuie să fie modelul feminin permanent, pentru că ea a fost fiică ascultătoare şi mamă devotată.
Tocmai de aceea, la 21 noiembrie, cu 41 de zile înainte de trecerea într-un nou an, Biserica noastră prăznuieşte încă un eveniment din viaţa Născătoarei de Dumnezeu: INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI.
Serbarea aceasta vine ca o urmare firească şi logică în înşiruirea celorlalte zile speciale închinate Maicii Domnului, aşezate cronologic în cursul anului bisericesc. Pentru că anul bisericesc începe la 1 septembrie, în 8 septembrie serbăm “Naşterea Maicii Domnului”, în 21 noiembrie “Intrarea în Biserică”, la 26 decembrie “Soborul Maicii Domnului”, în 25 martie “Bunavestire” şi în 15 august “Adormirea Maicii Domnului”.
La “Intrarea în Biserică” sărbătorim momentul în care, împlinind o promisiune, părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, o aduc la templul din Ierusalim, spre a fi închinată lui Dumnezeu. Aşa promiseseră lui Dumnezeu când se rugau să le dea o mângâiere la bătrâneţe, pentru că ajunseseră la vârsta senectuţii şi nu aveau copii şi acum împlineau promisiunea , potrivit unei orânduiri de sus.
Despre momentul prăznuit nu aflăm nimic din Sfânta Scriptură, pentru că autorii sfinţi şi insuflaţi de Dumnezeu să scrie nu au fost preocupaţi de viaţa Mamei ci de activitatea şi învăţătura Fiului. Nu suntem însă în neştiinţă pentru că “ cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai cuvântului”, ne-au transmis pe calea tradiţiei orale , tot ce ştim astăzi. Iar tradiţia orală a fost fixată în scris mai târziu, ca de altfel şi Sfintele Evanghelii.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 48 din 27 noiembrie 2021
