Ana Zornjan Kulik ne-a vorbit într-un interviu, publicat de curând, despre activitățile pe care le desfăşoară la Centrul Cultural Slovac ,,Pavel Jozef Šafarik“ din Novi Sad şi care sunt îndreptate spre păstrarea tradiției, a obiceiurilor și a limbii slovace. Interlocutoarea noastră face ca toate aceste valori să dureze și prin activitatea ei profesională, cea de jurnalist în Redacția slovacă a Televiziunii Voivodina. La toate acestea se adaugă şi studiile de doctorat pe tema dansurilor populare ale slovacilor, pe care Ana Zornjan Kulik le face la Academia de Muzică din Novi Sad.
În interviul care urmează vom vorbi mai multe despre toate acestea, dar și despre activităţile ei în ceea ce priveşte păstrarea tradiţiei altor popoare.
Ce ne puteţi spune despre studiile d-voastră și colaborarea cu profesorul Niță Frățilă?
Studiile mi-au marcat ultimii şase, şapte ani, având în vedere că actualmente sunt doctorandă. Sunt foarte fericită pentru că mentorul meu a fost profesorul Niță Frățilă, care a recunoscut importanța păstrării şi studierii folclorului voivodinean. Din câte am înţeles eu, iar domnul profesor a confirmat, domnia sa este de părere că noi, în Voivodina, trebuie să cunoaştem ceea ce este al nostru. El ne şi învaţă acest lucru. Ca etnomuzicologi, trebuie să cunoaștem și muzica sârbească, cea maghiară, română, slovacă, ruteană, muzica bunievților…Studenţilor care sunt apartenenţi ai minorităţilor naţionale le-a dat ocazia să înveţe despre folclorul lor, dar și să îl prezinte altor colegi. Aşadar, eu am avut norocul, cu sprijin din partea domnului profesor, ca în timpul studiilor să mă ocup cel mai mult de muzica slovacilor din Voivodina. Am scris numeroase lucrări pe acest subiect și am intepretat cântece slovace la concertele noastre de la Academie. Cu o ocazie, am învățat o colegă să danseze un dans slovac. Am îmbrăcat și portul popular slovac, ceea ce a fost interesant pentru colegii mei. Am avut ocazia să cânt și în alte limbi, inclusiv în limba română. Aceasta a fost o provocare pentru mine, pentru că nu vorbesc româneşte. Totuşi, avantajul meu este că lucrez la Radioteleviziunea Voivodinei și aud frecvent vorbindu-se româneşte.
Cum aţi reușit să învăţaţi acel cântec românesc, având în vedere că nu sunteţi vorbitoare de română?
Cu ajutorul profesorului am învățat cuvinte româneşti. El mi-a explicat ce înseamnă fiecare cuvânt, ca să pot cânta corect. Am ascultat cântecul de multe ori. Cântecele româneşti sunt într-adevăr foarte frumoase, dar grele de interpretat, în special dacă sunt o noutate pentru voi. Eu am cântat de mai multe ori în limba română. Sunt mulțumită. Acum înțeleg multe cuvinte româneşti.
Pe lângă faptul că am avut prestaţii la Academie și la televiziune, unde am prezentat facultatea, în anul 2015 am mers cu profesorul Niță Frățilă la Festivalul Țărilor Dunărene de la Brăila. Acolo am interpretat un cântec din Vranje. Aceasta a fost o mare provocare: o slovacă din Voivodina le cântă românilor la Brăila un cântec din Vranje. Am presupus că vor fi participanţi din Slovacia, aşa că am cântat muzică din Serbia, ţara pe care am reprezentat-o. La acest festival am obținut premiul special. Mă bucur că efortul meu nu a trecut neobservat. Nu m-am așteptat să primesc premiu, pentru că acesta este unul dintre festivalurile la care toţi participanţii sunt excelenţi, în special cei din România. Românii sunt un popor care apreciază foarte mult muzica. Au avut cântece şi costume tradiţionale foarte frumoase, precum şi prestaţii scenice deosebite. Am urmărit, cu viu interes, cum a interpretat Orchestra ,,Lăutarii” piese în nouă optimi. Acest lucru este caracteristic pentru zona oraşului Vranje. Chiar și pentru ei a fost o provocare. Festivalul de la Brăila îmi va rămâne în veşnică amintire. Îi sunt foarte recunoascătoare profesorului Niţă Frăţilă pentru că m-a ajutat și mi-a oferit ocazia de a mă prezenta la acest festival.
Danijela Bakić Scumpia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 28 din 9 iulie 2022
