În luna aprilie al anului curent, maestrul Gheorghe Zamfir a împlinit vârsta de 80 de ani. Nu cu prea multă întârziere, și noi, iubitorii muzicii nobile interpretată de măiestria Sa, am dorit ca acest moment aniversar să-l marcăm în paginile săptămânalului „Libertatea”, printr-un interviu ocazional, acordat de dânsul în numărul în care sărbătorim și Sfintele Paști.
La aniversarea a celor opt decenii de la nașterea marelui maestru Gherorghe Zamfir, redacția săptămânalului „Libertatea” din Panciova (Serbia) vă adresează tradiționalul „La mulți ani!” și vă urează încă mulți ani rodnici pe scena culturală și muzicală a lumii. Poate că momentul aniversar este potrivit să ne povestiți despre primii pași ai dvs în lumea muzicii?
Vă mulțumesc pentru urări! Aș putea să spun că viața mea muzicală a început odată cu intrarea la liceul de muzică din București, astăzi numit Dinu Lipatti, dar nu este așa. Când am ajuns la liceu eram deja un împătimit al muzicii. Dragostea mea pentru muzică s-a înfiripat încă de la 5 ani, când mergând cu tata la București la aprovizionare, tata fiind băcan în Găești, unde am rămas fascinat de un grup de copii lăutari, care, pe un frig de înghețau pietrele, cântau în stradă, pe Lipscani, în zona veche a Bucureștiului. Între ei era o fată oarbă care cânta dumnezeiește la un acordeon de sidef alb. Eram înmărmurit de uimire, și tata tot mă trăgea de mână pentru că se grăbea, iar eu am simțit atunci că asta îmi doresc să fac toată viața.
Apoi au urmat rând pe rând instrumente cumpărate de tata în diferite împrejurări, un banjo, o mandolină și ulterior un acordeon MOZART cu care dormeam și noaptea de fascinat ce eram de el. Așa am ajuns la liceu, dorind să studiez acordeonul, dar soarta avea alt plan cu viața mea. Maestrul meu, Fănică Luca, forma o clasă de nai și după conformație a pus ochii pe mine și nu s-a lăsat până nu m-a convins că sunt făcut pentru nai, fapt care s-a adeverit întru totul.
Au urmat anii de glorie care durează până în ziua de astăzi. Care sunt cele mai importante momente din cariera maestrului Gheorghe Zamfir?
Este greu de ales dintr-o carieră de aproape 70 de ani. Toată viața mi-a fost presărată cu evenimente marcante care au contribuit la formarea mea ca artist, muzician, compozitor și dirijor.
În 1966 eram numit dirijor al Ansamblului „Ciocârlia” și înregistram primul meu disc „Electrecord” în care am inclus și celebrele compoziții „Doina de Jale” și , „Doina ca la vișina”.
În 1968 am creat întreaga gamă de naiuri, alto, tenor, bariton și bas, dând naștere unei familii de naiuri de dimensiuni diferite, iar în 1982, la Paris, am creat naiul contrabas.
În 1970 am alcătuit primul taraf de concert și câștigam Parisul, pe scena Teatrului „Vieux Colombier”, în 45 de recitaluri, interpretând pentru prima dată la cele patru naiuri – soprano, alto, tenor, bas.
A fost momentul în care, în Europa, și apoi pas cu pas, în întreaga lume, a început o euforie generală. Din America și Canada, până în Australia, Japonia sau Africa de Sud, sălile de concerte erau pline, catedrale cu mii de locuri și cozi nesfârșite la intrare.
În 1972 am creat stilul nai-orgă, introducând noi repertorii și extinzând paleta de expresie și interpretare pentru acest instrument.
În 1974 compuneam prima „Mesă pentru pace”, pentru nai, orgă și orchestră, înregistrată la București cu Orchestra Radio și Corul Madrigal, cu dirijori: Marin Constantin și Paul Popescu.
Superbe concerte au fost susținute în colaborare cu dirijorul și compozitorul german James Last, după care a urmat recunoașterea internațională a unui sunet divin niciodată auzit. Succesele de pe marile scene, aplauzele, sălile pline, medalii, discuri de aur, turnee mari în SUA, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Belgia, Franța, Elveția, Austria.
Între 1988-1990 am fost primit de 3 ori la Vatican. Am realizat primul disc de muzică sacră, ceva ce nu s-a mai întâmplat până atunci. Vaticanul și-a făcut casă de discuri, a înregistrat un disc cu Vivaldi și al doilea disc cu Zamfir. După moartea Preasfinției Sale, Papa Ioan Paul al II-lea, am creat special pentru comemorarea Sa, conceptul muzical „Totus Tuus”, un set de lucrări pentru nai, orgă și cor bărbătesc.
Între anii 1990-2005, după întoarcerea din exil, am continuat concertele și turneele în Franța, Elveția și Turcia (unde am fost declarat cel mai popular compozitor și artist al secolului XX).
Am fost numit profesor asociat la Facultatea de Interpretare Muzicală de la Universitatea Națională de Muzică din București, unde am creat primul Departament de Studii de Nai, la nivel mondial.
După încetarea colaborării cu Universitatea Națională de Muzică din București, am fost numit profesor – doctor și lector universitar la Universitatea Valahia din Târgoviște.
Au urmat alte turnee în Turcia, Egipt, Rusia, Franța, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Italia, Spania, Marea Britanie, Canada și Statele Unite ale Americii.
Pentru mine a fost o reală bucurie să colaborez cu mari muzicieni. De-a lungul carierei mele, am colaborat cu muzicieni de top din țară și străinătate, cum ar fi: Andrea Bocelli, James Last, Lawrence Foster, André Rieu, Cvartetul Oxford, British Chamber Orchestra, Marcel Cellier, organista Diane Bish, dirijorul Seiji Ozawa, Richard Clayderman, Nana Mouskuri, Nicolae Licareț etc.
La aniversarea a 50 de ani de carieră, pe scena Ateneului Român din București, în 2013, am constituit Orchestra Zamfir 50, compusă din valoroși muzicieni de la Orchestra Națională Radio, Filarmonica „George Enescu” și Opera Națională.
În 2015 am concertat de șapte ori, cu André Rieu pe scena din Piața Constituției din București, în fața a 84.000 de spectatori. Seria de concerte a continuat cu alte șapte spectacole în Maastricht, Olanda.
În 2016 am continuat cu o serie de concerte în România și Egipt cu celebrul pianist Richard Clayderman.
În 2017 pe 22 iunie la București și pe 25 iunie la Cluj-Napoca, eram invitat să interpretez un duet special cu legendarul tenor Andrea Bocelli, în cadrul turneului său mondial.
Un alt moment important și extrem de emoționant pentru mine a avut loc în 21 septembrie, 2018, în Piața Constituției din București, unde am susținut un concert extraordinar, dedicat întregii mele cariere și am invitat pentru a cânta în duet, un artist special, Enrico Macias, prieten din vremea când concertam la Sala Olympia din Paris. Concertul a fost de cea mai înaltă ținută alături de Avi Toledano, Eugen Sarbu, Andrea Griminelli, Valentina Naforniță și mulți alți artiști internaționali, studenți și prieteni de-ai mei.
La Vatican, în 15 decembrie 2018, chiar în deschiderea Concertului Extraordinar de Crăciun, am fost invitat să interpretez memorabila melodiei Silent Night, împreună cu Anastacia, Alessandra Amoroso și Andrea Griminelli.
Interviu realizat de: Valentin MIC
Articolul integral îl puteți citi în numărul 18 din 1-8 mai 2021
