Doi jurnaliști într-o mulțime de oameni. Mergem prin mulțime și nu ne pierdem speranța, pentru că nu avem cum să plecăm dintr-o capitală, numai după ce apune soarele și luăm cu noi lumina unei zile, toate trăirile din acea zi și poveștile unor oameni simpli, care nu s-au ferit să ne vorbească despre ceea ce fac și cum își duc traiul de zi cu zi.
Mergând spre centrul oraşului, cu scopul de a găsi interlocutori, ne-am oprit la o cafea. Acolo l-am întâlnit pe Damir, care a venit spre noi, cu gândul de a-l ajuta să aibă mâncare măcar pentru o zi. Pe Tatiana am întâlnit-o la un târg de lucru manual, iar pe Esma pe o uliță, mai departe de centrul orașului Belgrad. Fiecare cu povestea sa, fiecare cu meseria sa. Într-o lume agitată, ei erau calmi. Probabil s-au obișnuit cu agitația din oraș.
Într-o lume în care alții câștigă foarte mulți bani, alții au ajuns să cerșească. Nu se plânge, dar ar vrea doar să aibă un post de lucru, iar visul său ar fi să se angajeze ca și curier. Acesta este visul lui Damir. O altă lume este lumea Tatianei, care nici până vorbea cu noi nu a lăsat acul din mână, dovadă că își iubește meseria foarte mult. Iar lumea Esmei sunt florile, nu o deranjează frigul și zăpada, nu o deranjează gălăgia, stă singură pe o străduță îngustă, iar în fața dânsei, oamenii grăbiți așteaptă transportul în comun. Unii se opresc să cumpere o floare, alții nu, dar ea nu renunță, pentru că este meseria din care își câștigă traiul.
Adriana PETROI și Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 58 din 11 februarie
