În ediția din această săptămână o prezentăm pe Veronica Campanini din Argentina, pasionată de tot felul de plante: de la cele mai mici până la cele mai mari.
Pentru a-i cunoaște mai bine povestea, am rugat-o să ne spună cum a intrat în lumea plantelor.
„Am avut cinci ani când tatăl meu a cumpărat noua noastră casă, cu o curte mare, dar neglijată. În curte erau doar ierburi înalte. Dânsul şi-a sunat unchiul care avea o grădină mare în oraș și a adus plante care au crescut în înălțime. La început au fost puieți, copaci mici care au crescut mai târziu. A fost o emoție pentru mine să încep să dau un nou aspect acelui teren aproape abandonat. Am început prin îndepărtarea buruienilor. Apoi am pus sol nou. Am însămânţat iarbă, răsaduri… Spaţiul a primit viaţă. Așa s-a născut dragostea mea pentru toate plantele.
În ceea ce priveşte prima plantă, am găsit o păpădie Taraxacum officinale. În unele țări frunzele ei se consumă sub formă de salată. În acel moment nu știam nimic despre asta. Am văzut doar floarea ei galbenă şi frumoasă. Aveam cinci ani. Frumusețea plantei mi-a atras atenția. Am luat-o ca să o plantez în grădina mea, dar a murit în câteva ore. La acea vreme nu știam că o floare sălbatică poate muri după ce o smulgem.
Referitor la îngrijirea plantelor, sunt foarte mult de spus. Am un număr mare de plante și fiecare necesită îngrijire specială. Locuiesc într-un apartament și îmi schimb frecvent domiciliul. Acest lucru ar fi un dezavantaj pentru alte persoane, deoarece mutarea dintr-un loc în altul nu le convine plantelor. Atunci când angajez o firmă de mutări pe primul loc pentru mine sunt plantele şi nu mobila. În urmă cu cinci ani am revenit din Italia în Argentina și am fost nevoită să las plantele unui prieten. Din această cauză, la acea vreme am început de la zero, dar deja am acelaşi număr de plante sau poate chiar mai multe.
Denis STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 36 din 4 septembrie 2021
