Ne amintim cu drag când eram copii cum stăteam în preajma bunicii şi aşteptam cu nerăbdare să gustăm din mâncărurile ei savuroase. Era un miros îmbietor care te-a atras să te aşezi la masa pregătită de bunica.
La bunica acasă, supa de găină, era un preparat de bază care a deschis apetitul mesenilor şi totodată a dezvăluit începutul unei mese copioase. Una dintre cele mai populare reţete de supă, pe care bunicile noastre le cunoşteau, era cea din care nu lipseau ingredientele, precum carnea de găină, tăieţeii de casă, dar şi legume proaspăt culese din grădina casei.
Felul de bază era, de obicei, un preparat din carne şi legume. Tocăniţa sau ,,zeama din carne de găină” era una din cele mai vechi feluri de mâncare servită în casa bunicilor noastre. Se pregăteşte după o reţetă pe care bunica a moştenit-o de la mama ei. De cele mai multe ori, tocăniţa conţine ingredientele ei: ceapă, ardei, morcovi, roşii, dovlecei, la care se adaugă orez. La fel de populară este şi mâncarea din măruntaie sau cea de fasole. De pe masa bunicii nu au lipsit sarmalele, gătite în vas de lut, sau într-o oală mai mare, în dependenţă de câţi erau invitaţi la masa de prânz.
Urmează apoi felul doi de mâncare, unde s-a servit carne friptă de porc şi cârnaţi cu cartofi. Iar după ce mesenii s-au săturat, pe masă erau servite prăjiturile. Dar nu orice fel de prăjitură, pentru că, în fiecare sat, femeile pregăteau prăjituri după reţete cunoscute doar de ele, şi erau specifice datorită conţinutului lor.
Desertul era încununarea oricărei mese. Era un obicei la românii de pe aceste meleaguri păstrat până în zilele noastre care ne dezvăluie că, nimeni nu ieşea de la masă fără ca să nu guste din prăjiturile gospodinei. Printre cele mai gustoase prăjituri preferate de toţi era plăcinta cu brânză, cu mac sau pregătită cu dovleac. Dar cel mai preferat de nepoţii bunicii, era ,,laptele de pasăre” pe care doar bunicile cele iscusite au ştiut să-l prepare, care era foarte delicios.
Cel mai bogat prânz pregătit de bunica era cel servit în sfânta duminica de Paşti. Tradiţia la românii de pe aceste meleaguri ne arată ce a cuprins masa de prânz în ziua sfântă a Paştelui. De pe masa împodobită cu fel de fel de mâncăruri nu lipseau ouăle roşii, friptura de miel şi ştrudel cu mac. Printre prăjiturile de Paşti s-a servit tortul ,,Arborele” şi prăjituri cu făină de cocos.
Această prăjitură ,,Arborele”, aşa-numitul tort-ruladă, cum îl numesc gospodinele, este cea mai des întâlnită. Se prepară după o reţetă specială, pentru că nu este o ,,dulcegărie” modernă, ea îşi trage originea cu mai multe veacuri înainte. De la bunicuţele noastre dragi s-a transmis această reţetă. Această prăjitură îşi trage originea din perioada interbelică, atunci când era nelipsită din farfuriile mesenilor la evenimente speciale, logodne, nunţi, botezuri sau la marile sărbători bisericeşti de peste an. Gustul delicios al acestui tort-ruladă era savurat de toate vârstele, începând cu cei mici şi până la vârstnici. Nimeni dintre ei nu a putut răbda fără a nu încerca din această specialitate delicioasă.
Ion MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 17-18 din 23 aprilie – 30 aprilie 2022
