Din lapidarul text de pe coperta a IV-a a volumului de poezie „Serpentine” (Editura ,,Hoffman”, România, 2022, 92 p.), cititorii statornici iubitori de poezie, precum şi posibilii exegeţi, sunt informaţi că Mariana Stratulat, poet şi publicist, s-a născut la Coştei, în Banatul sârbesc. Şi-a desăvârşit studiile generale, liceale şi tehnice în Vârşet şi Belgrad. Debutează în anul 2002 cu cartea de poeme „Doar copii” la Editura ,,Libertatea” din Panciova.
În octombrie 2020 devine director al Casei de Presă şi Editură ,,Liberatea” din Panciova. Este membră a Asociaţiei Scriitorilor din Voivodina (2004) şi a Uniunii Scriitorilor din România (2012). A publicat următoarele cărţi de poezie: „Fascinaţia invizibilităţii” (Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2006), „Nocturne” (Panciova, Editura Libertatea, 2012), „Cele mai frumoase poezii” (Drobeta Turnu-Severin, Editura ,,Lumina”, 2021).
Volumul beneficiază de o excelentă prefaţă a reputatului critic literar Florian Copcea, de ale cărui consideraţii critice nu avem cum face abstracţie, dată fiind pertinenţa şi justeţea lor şi, nu în ultimul rând, pentru că are şi valoarea unui veritabil, excepţional ghid de lectură aplicată pentru cititori şi, de ce nu, chiar pentru viitorii exegeţi ai poeziei Marianei Stratulat.
Aşadar, redutabilul critic Florian Copcea semnalează dintru început „modernitatea, paradigma europeană” adoptată de poeţi importanţi din Voivodina, începând cu Vasko Popa, paradigmă care se remarcă prin „complexitate semantică, prin nonunivocitatea sensurilor” rostirii poetice.
Identifică, apoi, factura cerebrală, reflexivă, gnomică a discursului liric, caracteristică dominantă sub semnul căreia eul poetic poartă „un profund dialog metafizic cu sinele său, se lasă antrenat într-un joc al trăirilor existenţiale, al realului şi al contrariilor”. Tot în acest sens, se înscriu şi „meditaţiile asupra realului şi a sublimei stări a poeziei”.
Sunt identificate cuvintele-cheie, recenzate în discursul poetic al Marianei Stratulat: „timpul, tăcerea, umbra, pasărea, piatra, cuvântul şi focul”, investite cu plurale sensuri, sugestii şi idei poetice în diferite asociaţii şi contexte.
Este subliniat apăsat, în sfârşit, talentul poetei de a crea „sintagme bogate în valenţe stilistice”.
Victor RUSU
Articolul integral îl puteți citi în numărul 41 din 14 octombrie
