Asistentă medicală la ambulatoriul COVID-19 din Covăcița
,,Să faci ceea ce nimeni altcineva nu e dispus să facă, într-o manieră în care nimeni altcineva nu poate, în ciuda tuturor greutăților întâmpinate – asta înseamnă să fii asistentă medicală”.
Majoritatea asistenților au cel puțin un lucru în comun: vor să-i ajute pe cei aflați în suferință. Joacă rolul de îngrijitor în viața pacienților, petrec timp împreuna și în anumite circumstanțe leagă prietenii de lungă durată, ajung să știe lucruri confidențiale despre pacienți și devin consilierii lor de încredere.
De ce este important să te bucuri de această oportunitate?
În primul rând, pentru că este vorba de o implicare continuă, de înțelegerea afecțiunilor fiecărui pacient în parte. Pe langă atenția medicală oferită pacientului, asistentul medical ajută la satisfacerea nevoilor emoționale, sociale și spirituale ale acestuia, având posibilitatea să trateze întreaga persoană, trupul și sufletul. E vorba și de dorința de a îi ajuta pe cei în nevoie, de a le alina durerea, precum și de empatia față de cei aflați în suferință.
Atunci când m-am decis să fiu asistentă medicală mi-am făcut o promisiune că o să am un comportament așa cum aș vrea ca alți asistenți să o aibă față de mine…Mi-am promis că atunci când voi fi asistentă voi încerca să alin, în primul rând, suferința prin vorbe calde, prin căldura sufletului. Contează mai mult decât 50% din actul medical să îl consideri pe cel căruia ii administrezi tratamentul părintele, fratele sau sora ta, copilul sau bunicul tău…
E gândul că pot să fac un bine pentru cei din jur, că pot ajuta la salvarea unei persoane. Nu e o meserie ușoară. Cunoști fel și fel de oameni și de caractere, te formezi și tu altfel ca om, înveți să te adaptezi la orice situație și să prețuiești viața mai mult. Sinceritatea din privire și strângerea de mână a unui pacient căruia i-ai facut bine este cea mai mare răsplată a muncii.
Cred că m-am nascut pentru a fi asistentă medicală. Mă regasesc, îmi place să mă implic și pun pasiune în ceea ce fac.
Când am început să lucrez ca asistentă medicală m-am gândit că e ca și oricare altă profesie: mergi, îți faci munca și cam atât. Odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că nu este deloc ața, că această profesie implică emoții, bucurii, tristeți, dar mai ales mulțumiri. Atașamentul față de pacienți este inevitabil, dar este și cel mai placut sentiment. Prin urmare, faptul că poți să îi ajuți și să le aduci zâmbetul pe buze este mai presus decât orice bun material.
Virginia PUIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 2 din 16 ianuarie 2021