Implicarea lui Mihai Juică în afacerile legate de înființarea parohiei din Dobrița, mai concret, în această fază, la procurarea clopotelor și a cărților liturgice, este evidentă. În zilele următoare, clopotele au ajuns la gara din Dobrița, însă „șeful de gară nu voește să le estrădeze oamenilor”, informație pe care Juică o află de la corespondentul său din Dobrița, Vladimir Pasăre, hotărând ca „mâine voiu pleca seu eu seu ginerele meu Petru Șepețan la Dobrița pentru primirea lor”.
Este evident faptul că străduințele lui Juică pentru înființarea Parohiei Ortodoxe Române la Dobrița, gravitau între lupta pentru realizarea intereselor național-confesionale ale românilor și interesele personale ale preotului din Srediștea Mică, pornind de la faptul că postul de paroh în noua parohie de la Dobrița a fost asigurat pentru ginerele său, Petru Șepețan. Oricum, aceasta nu minimalizează rolul său în mișcarea națională, culturală și confesională a românilor din Banat, în situația în care astfel de „metode” nu erau neobișnuite în epocă.
Totodată, la gara din Srediștea Mare au ajuns și cărțile liturgice pentru parohia din Dobrița, procurate tot de Mihai Juică. După ce s-a stabilit, împreună cu parohienii din Dobrița, ziua de Sf. Petru ca dată a sfințirii capelei, în momentul în care Petru Șepețan deja se găsea la fața locului, se aștepta și sosirea Preotului Juică „la Dobrița ca să pună la cale cele de lipsă”. Între timp, a fost planificată întâlnirea acestuia cu Preotul Nicolae Popoviciu din Alibunar, desigur pentru a stabili și alte amănunte legate de înființarea și funcționarea noii parohii. Despre sosirea lui Juică la Dobrița, este informat și Protopopul Miclea într-o scrisoare semnată de Nicolae Popoviciu, urmând ca la sfințirea capelei să sosească și preotul din Alibunar, cât și Preotul Stefan Popa din Seleuș.
În aceste zile, Juică a rezolvat și alte probleme administrative în interesul noii parohii din Dobrița, revendicând de la protopopul Panciovei și „o carte de espediție și un sigil pentru oficiul parohial”. După o perioadă mai scurtă, în care Juică a îndeplinit funcția de administrator al parohiei Dobrița, în care a mai rezolvat numeroase probleme, precum cea a asigurării capelei, parohia a fost în sfârșit încredințată Preotului Petru Șepețan, Juică terminându-și astfel cu succes misiunea.
Încă unul din domeniile în care s-a evidențiat prin talentul și hărnicia sa este activitatea publicistică. Mihai Juică este un devotat colaborator al presei în limba română din monarhia dualistă, în special al presei ecleziastice, mai întâi a revistei „Biserica și școala” din Arad, de la începutul anilor ’80, iar odată cu înființarea „Foii diecezane”, publică o serie de contribuții pe paginile gazetei editate de Episcopia din Caransebeș.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 68 din 22 aprilie
