Printre personalitățile distinse ale vieţii cultural-ştiinţifice de la noi un loc aparte îl deține și jurnalistul Lucian Marina (n. 1954), care și astăzi ca pensionar este încă activ.
Motivul pentru care am recurs la acest interviu este unul dublu. Anul acesta dânsul sărbătorește două mari jubilee: 50 de ani de activitate jurnalistică și 30 de ani de când este în fruntea Societății de Limba Română.
Pentru Dumneavoastră, anul acesta este unul jubiliar: sărbătoriți 50 de ani de activitate jurnalistică și 30 de ani de când sunteți în fruntea Societății de Limba Română. Cum veți marca cele două jubilee? Sunteți mulțumit cu cele realizate până în prezent?
- Întotdeauna se poate mai mult și mai bine. Dar, eu sunt mulțumit că am avut o profesie care mi-a plăcut. În jurnalistică sunt activ din anul școlar 1971/72 când, la Liceul din Vârșeț, am înființat revista bilingvă ,,Gimnazijalac”/,,Liceistul” la care am redactat paginile în limba română. Apoi, am colaborat la revistele ,,Student” și ,,Index”. Am fost membru al redacției revistei pentru tineret în limba română ,,Tribuna tineretului”, iar la Radio Novi Sad am colaborat la emisiunea ,,Sâmbăta pe unda medie”. Totodată, patru decenii am lucrat în redacțiile române ale Postului de Radio și TV Novi Sad – RTV Voivodina și mi-am exercitat cu responsabilitate misiunea de a informa prompt opinia publică în limba maternă, în limba română. În același timp, am funcționat în fruntea S.L.R. Deci, am lucrat tot ceea ce mi-am dorit în viață. Sunt împlinit și nu pot să nu fiu mulțumit. Dar, am rămas să fiu activ în domeniul jurnalisticii, ba chiar lucrez și mai mult de când am ieșit la pensie. Am mai mult timp liber pe care îl consacru jurnalisticii, căci pentru profesia de jurnalist omul trebuie să fie dedicat cu trup și suflet, zi și noapte. Am fost și voi rămâne veșnic jurnalist. Mă străduiesc să materializez, să las posterității cel puțin o parte din cunoștințele pe care le-am însușit. Jubileele le voi marca tot printr-o activitate care îmi place și mă satisface, iar de data aceasta accentul l-am pus pe activitatea editorială.
An de an, la începutul lunii septembrie, S.L.R. organizează ,,Memorialul dr. Radu Flora”, în memoria distinsei personalități din viața cultural-științifică a românilor din Serbia. Cum a evoluat, de-a lungul anilor, și până în prezent această manifestare, organizată de Societatea de Limba Română, pe care tocmai dr. Radu Flora a înființat-o?
- Personal, l-am apreciat foarte mult pe regretatul profesor universitar dr. Radu Flora și îi apreciez și opera, astfel că, încă până era în viață, în calitate de președinte al Filialei Novi Sad a S.L.R. am organizat cu deosebit respect numeroase reuniuni, consacrate operei distinsului om de știință și cultură aleasă. Iar, odată ce am fost ales președinte al S.L.R., în primi doi ani, am organizat un parastas și reuniune științifică la Satu Nou pe data de 3 septembrie, adică o zi înainte de 4 septembrie când a decedat renumitul om de cultură. De obicei, la Vârșeț, am organizat o serată literară și lansări de carte iar, pe data de 5 septembrie la Zrenianin am organizat un colocviu științific, la care au participat și oameni de știință din străinătate, în principal din Țara-Mamă, România, dar nu numai. Colocvii am organizat și la Novi Sad și Belgrad.
Din anul 1993, manifestările dedicate fondatorului S.L.R. au început să primească un alt caracter, nu doar de omagiu și manifestare a respectului față de personalitatea și opera marelui dispărut. La prestigioasa reuniune, care a avut loc la 5 septembrie 1993, la Zrenianin, în Aleea Personalităților Ilustre din Parcul Karadjordje din vechiul Becikerek, a fost dezvelit un bust, un impunător monument, operă a pictorului academic magistrul Viorel Flora, de altfel fiul lui Radu Flora. Iar, colocviul internațional de la Zrenianin devine o reuniune științifică tot mai importantă, la care au participat și oameni de cultură din Austria, Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Irak, F.R.Y. Macedonia, Republica Moldova, România, Serbia, Spania, Statele Unite ale Americii. Totodată, organizatorilor le sosesc comunicări ale cercetătorilor științifici și oamenilor de cultură aleasă, care se publică în ,,Documentele Memorialului Radu Flora”. Este vorba de lucrări de referință și contribuții de real folos pentru a se alcătui o ,,Monografie a Românilor din Voivodina”.
Ca un promotor cultural, implicat activ în diverse proiecte, ați urmărit îndeaproape tot ceea ce se organiza în sânul minorității noastre, mai cu seamă ca ziarist. Ce aţi schimba în presa de astăzi?
- În primul rând, aș opta pentru modificarea politicii de redactare, care este părtinitoare și aș insista să se respecte etica jurnalismului și a jurnalistului. Aș insista la respectarea principiilor jurnalisticii conform cărora știrea trebuie să fie exactă, adevărată și să fie transmisă prompt.
Cu riscul să fiu înțeles greșit sau să ofensez neintenționat, îmi permit să apreciez că, în momentul de față avem o criză, când este vorba de pregătirea profesionistă, în special a generației mai tinere, oricât de ciudată ar părea o asemenea afirmare. În unele segmente cheie ale muncii de jurnalist, când este vorba de folosirea tehnologiei moderne, tinerii sunt mult mai instruiți decât predecesorii lor, frecventează instituții școlare, care le oferă un bagaj important de cunoștințe teoretice, pentru munca de jurnalist. Dar, în același timp, alți tineri termină unele facultăți la care au însușit cunoștințe care le asigură un succes mult mai mare în activitate decât celor cu ,,licența de jurnalist”. Consider că în presa românească lipsește grija față de tinerele talente, de specializarea și perfecționarea lor.
Realitatea este că s-a ajuns și la un schimb de generație.
Însă, dacă nu se rezolvă urgent problemele provocate de situațiile de criză care apar ciclic, iar dacă din acestea nu se trag și concluziile pentru soluțiile necesare, va predomina lâncezeala provincială.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 43 din 23 octombrie 2021
