Erwin Josef ŢIGLA este promotor al culturii germane în România și în Banatul Montan, editor, bibliotecar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Exil-PEN Germania și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cetățean de onoare al Reșiței și județului Caraș-Severin, decorat de Uniunea Europeană, România, Austria și Germania cu ordine și medalii.
A publicat pentru prima dată în 22 iunie 1980 în cotidianul ,,Neuer Weg” din Bucureşti. Au urmat texte în cotidiene şi în periodice din ţară şi de peste hotare. A înființat la 19 noiembrie 1987, cu sprijinul lui Werner Kremm și al lui Johann Bettisch, Secţia germană a Universității Popular-Științifice Reșița, punctul de plecare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița. Conduce de atunci destinul acestei asociații germane de cultură.
Domnule Erwin Josef Ţigla, prima întrebare are legătură cu vizita delegației C.P.E. ,,Libertatea” la Reșița. Vă rog să ne spuneți impresiile d-voastră din acea zi.
Pentru mine personal această întâlnire a fost una de suflet! Au fost momente înălțătoare care au pus în evidență legăturile statornicite de-a lungul anilor între oamenii și spațiile de pe ambele părți ale graniței. Legăturile mele cu românii din Serbia au început în anul 2006. De atunci, am participat nu de puține ori la vizite de documentare, la întâlniri spirituale și culturale. Am petrecut frumoase clipe de prietenie și de solidaritate umană. Întâlnirea din 21 iulie de la Reșița a fost o încununare a acestor punți de legătură!
Eu vă voi spune impresiile mele din acea zi! Erwin Josef Țigla, excelent organizator, ați dat dovadă de inițiativă în cultură. Sunteţi un suflet nobil și devotat, un om implicat în cultura etniei germane, precum și a culturii române.
Vă mulțumesc. Personal am făcut ceea ce sunt dator față de oamenii și spațiul Banatului în întregimea sa, indiferent în care țări trăim! Banatul este unic în felul său, în primul rând prin oamenii locului!
Cât și cum s-a schimbat situația interetnică în România pe parcursul celor trei decenii, de la căderea comunismului încoace?
Libertatea pe care o împărtășim începând cu 1990 a adus, pe lângă multe lucruri pozitive, și părți mai puțin plăcute. Una dintre acestea este emigrarea din Banat în alte spații europene, dar și peste ocean. În primul rând, acestea sunt de ordin economic. Ele au condus la transformări și în structura etnică a populației de aici. Membrii – în special ai comunităților germane, croate și cehe – au emigrat de-a lungul celor 30 de ani în țările de unde strămoșii lor s-au așezat în Banat de-a lungul secolelor, devenind autohtoni. Dar nu numai ei… Emigrări masive au existat și din rândul populației majoritare. Din păcate, aceste emigrări au condus nu de puține ori la restrângeri de comunități, dar și la dispariția unor tradiții ale locului, adevărate simboluri ale trăirii în comun în acest spațiu binecuvântat de Bunul Păstor!
Aveți foarte multe publicații. Ați avut și aveţi activităţi pe mai multe planuri. Cum vă descurcați cu toate? V-ați gândit vreodată să renunțați la unele dintre ele?
Credința în Dumnezeu și în oamenii locului îmi dă tăria și energia de a activa în Banat și nu numai. De multe ori am fost întrebat de ce nu am emigrat… Locul meu este aici, în Banat, printre oamenii locului, indiferent de limba maternă și credință. Atâta timp cât pot sluji cultura Banatului o voi face și mai departe, implicâdu-mă în favoarea bunăstării spirituale și culturale!
Dacă ar fi să alegeți o funcție, dintre toate pe care le aveți, pe care o preferați? Care vă este cea mai aproape de suflet?
Toate îmi sunt la fel de dragi. Nu pot spune că una îmi este mai aproape de suflet decât cealaltă. Toate mă fac să mă simt necesar. Atâta timp cât simt acest lucru, cât comunitățile Banatului doresc implicarea mea, voi continua… M-am implicat, încă din august 1992, în dezvoltarea Asociației Caritative „Sfântul Vincenţiu de Paul” în Reşiţa, începând cu 1996 şi pe plan național şi chiar la dezvoltarea europeană a acesteia! Aici am învățat să trăiesc și pentru alții, să stau alături de cei care au nevoie de un cuvânt bun, de o faptă bună!
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 36 din 4 septembrie 2021
