O plimbare prin renașterea naturii și promisiunea distracției estivale

Primăvara și-a făcut simțită prezența încă din primele zile ale lunii martie, preluând stăpânirea asupra peisajului cu o grație încântătoare. Primele flori au început să apară, iar copacii s-au îmbrăcat în frunze verzi; peisajul devenind astfel ca dintr-un basm. Drumeții care doresc o ocazie de a se reconecta cu natura, vor găsi o poiană plină de flori care au început să răsară ca un covor colorat printre frunzele uscate de pe jos, dacă aleg să exploreze Fântâna Fetei.

În acest decor încântător, am ales să mă aventurez într-o plimbare prin pădure, continuând să explorez frumusețea care se desfășura chiar sub ochii mei, învăluindu-mă într-o atmosferă de mister. Şi nu numai atât: liniştea şi pacea pădurii creau o atmosferă feerică, iar din când în când, se mai auzea câte o pasăre care rupea tăcerea pădurii cu ciripitul ei, dând viață peisajului.

Ce mi-a atras atenția în mod deosebit, pe lângă toate florile delicate, a fost acel covor dens de culoare violet-albastru care se întindea cât puteam vedea cu ochii. Violetele, căci despre ele este vorba, sunt primele vestitoare ale acestei renașteri. Sunt flori delicate la prima vedere, dar cu o frumusețe aparte, cu nuanțe de violet și albastru, ce par să cucerească peisajului, transformând solul într-un tablou viu, plin de culoare și parfum.

Violeta, cunoscută științific ca Viola odorata, poartă și alte nume precum: toporaș, micșunea, tămâioară, floare domnească, cărăligel, cocoșel și pantofiori. Această floare, care simbolizează iubirea și fertilitatea, este benefică și pentru sănătate. Este adesea asociată cu echinocțiul de primăvară, deoarece înflorește în acea perioadă, însă poate reapărea și la începutul toamnei.

Legenda Violetei

Multe legende circulă despre această plantă, însă una dintre ele povestește cum florile delicate au apărut din dorul unei tinere de părinții ei, după ce a fost măritată departe de casă. Violeta, așa se numea ea, era comoara familiei – o frumusețe rară, blândă ca o petală și harnică precum o albină.

Mădălina MIHAILOV

Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 30 martie