Lista familiilor românești prezentate în articolele anterioare poate fi completată analizând rezultatele cercetărilor etnologice ale lui Jovan Erdeljanović, realizate în numeroase localități bănățene, printre care și la Țiripaia, în perioada interbelică.
Acesta amintește următoarele familii de proveniență românească, dintre care majoritatea le găsim și în lista prezentată anterior (transcriși cu grafie sârbească, așa cum le dă autorul): Avram(ov) (cu poreclele Gejča-Găicea și Trailov-Trăilă, Aleksa (Gujini și Martinovi), Andrejević-Maćijaševi (Andrei-Mateiaș), „veniți din Ardeal”, Beluc, Bobeskov, Bracilov-Giladanski și Gončini (veniți din Ghilad), Dankuc (Dăncuț), „veniți din Ardeal din timpuri îndepărtate”, Erski, din Ardeal, Janoševi, din Ardeal, Karbunarovi-Draganovi, din Ardeal, Kozlovac, „din Valahia”, Lazar-Đurkini (Lazăr-Giurca) din Ardeal, Maletini, bunicul din Ardeal, Maksa-Živuljevi (bunicul din Ardeal), Marganovi (străbunicul cu fiii a venit din Prkosava, din cauza secetei), Marjonc (bunicul venit din Doloave), Moc, din Ardeal, Njagul, din Ardeal, Ljepurovi (bunicii din familia Radovancev), poreclă mai nouă, dată „din glumă”, dar care asociază cu cuvântul românesc iepure.
Aceasta a fost lista familiilor „de origine cunoscută”, dată de Erdeljanović. Urmează lista familiilor „a căror origine nu este stabilită”, printre care amintim Dumitraškovi, Jon-Davidov, Ranča-Čokrlan, Subaša-Žikini, cu vechiul nume de familie Jankov, care nu își știu originea, dar sunt „valahi din Serbia”. Pe lista familiilor dispărute figurează Momirov-Serežan și Petrulesko, veniți din Orlovat.
În continuare, este dată lista familiilor de „valahi”: Batrnov, din Ardeal, Beregdija, din Ardeal, Žebeljanovi, din Jebel, Kokora, din Ardeal, Markuš, cioban venit din Ecica. Și în sfârșit, familii „de origine necunoscută”: Balan, Bara, Borza, venit „în urmă cu 70 de ani”, Buzandžija, „valah de origine”, Genc, „valah de origine, veniți în urmă cu o sută de ani, erau morari”, Živanov-Stevičini, Žura, Jovanov-Živanjelkov, Jovanov-Cvetin, Lazarov-Jovičin, Nestorovi-Logožanovi, Olćanovi, Poznatovi, Petrovi-Petričevi, Radivojevi-Marincini, Ranimirov, Subotin-Gagini, păstori valahi, Totajk, valahi veniți de mult, Cincar-Gvozdanov, Susin-Monjin, ciobani valahi. La toate aceste familii, autorul specifică că este vorba despre „valahi”. Când folosește noțiunea de ,,Erdelj” (Ardeal) sau Vlaška (Valahia), autorul nu se referă cu orice preț la aceste zone geografice, fiind auzite de la săteni, care nu aveau clarificate în terminologia lor noțiunele respective. Astfel, noțiunile de Erdelj și Vlaška pot cuprinde și zone ale Crișanei, Banatului răsăritean etc.
Dr. Mircea Măran
Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 3 februarie
