Alegerea preotului Mihai Juica la Srediștea Mică s-a dovedit a fi într-adevăr foarte benefică pentru parohie, dar și mult mai larg. În 1887 a fost terminat noul edificiu al Bisericii Ortodoxe Române din această localitate, în bună măsură prin străduința parohului, a fost înființat un cor bisericesc pe trei voci, nelipsind nici implicarea sa în viața confesională și cultural-națională și pe plan mai larg. În anul 1891 avem prima atestare documentară a unui concert prezentat de acest cor. Anume, cu ocazia rugii satului Jamu Mic de lângă Vârșeț, corul din Srediștea Mică a prezentat un concert la care „s-au esecutat patru cântece și o piesă teatrală spre mulțămire generală”.
După despărțirea românilor din Mărghita de Biserica sârbească, prin decizia Consistoriului eparhial nr. 788 din 24 martie 1890, Mihai Juica a fost ales și ca administrator parohial în noua Parohie Ortodoxă Română din Mărghita. Această parohie va fi în curând, în anul 1891, preluată de ginerele său Iuliu Iorgoviciu, căsătorit cu fiica sa, Maria. După obiceiul vremurilor, între familiile preoților și învățătorilor de la sate, deseori se încheiau căsătorii, elita intelectuală rurală ținând cont de păstrarea renumelui și a poziției sale în societate.
Într-o polemică purtată în presă, în anul 1899, între Mihai Juica și un corespondent anonim al Tribunei din Sibiu, administratorul Protopopiatului Vârșețului respinge acuzațiile aduse de corepsondentul anonim, în care Juica este acuzat că și-a ales propriul ginere la postul de Paroh la Mărghita, dar și la postul de catihet pentru elevii români de la școlile din Vârșeț, subliniind faptul că „alegerea ginerelui meu Iuliu Iorgoviciu de preot în Mărghita mare s-a făcut sub conducerea fiertatului protopop Ioan Popoviciu, şi nu sub conducerea mea.” În plus, Juica atrage atenția asupra marilor eforturi pe care le-a depus pentru a înființa această parohie, iar ginerele său Iorgovici „a trebuit să servească acolo trei ani de zile fără sesiune parohială, numai pe lângă o stolă foarte moderată şi bir.” Din același text aflăm că Parohul de la Sân Ianăș, localitate aparținând aceluiași Protopopiat, era un nepot al lui Juica, ceea ce ne face să credem că acesta s-a implicat totuși în numirea de preoți în parohiile găsite sub administrația sa. Corespondentul Tribunei din Sibiu l-a mai acuzat pe Juica și de faptul că l-a numit de capelan la Srediștea Mică pe celălalt ginere al său, Petru Șepețan, căsătorit în anul 1897 cu Silvia, fiica mai mică a administratorului protopopiatului. Șepețan a încercat, cu ajutorul socrului său, sprijinit de Consistoriul diecezan din Caransebeș, susține corespondentul Tribunei, să ocupe postul de capelan la Râtișor, „la insistința fruntașilor din acea comună”, fapt care însă nu s-a realizat.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 32 din 7 august 2021
