Dacă la început au fost indiferenți față de Iisus, au intervenit atunci când mulți evrei au început să creadă tot mai tare că Iisus este Mesia cel promis. Biblia ne spune că, în Noul Testament cel mai important reprezentant al saducheilor a fost Ana, socrul lui Caiafa.
La cei doi a fost dus Hristos, atunci când a fost trădat de Iuda Iscarioteanul și a fost arestat în Grădina Ghetsimani. Partidul Fariseilor cuprindea scribii și înțelepții de pe lângă Templu, numiți și cărturari. Ei au căutat să se separe de tot ceea ce era impur sau rău. Ei erau foarte deschiși la interpretări și dezbateri pe seama Legii și considerau că Dumnezeu i-a transmis lui Moise și o tradiție orală, nu numai Decalogul scris pe Tablele Legii. Conform istoricului roman Iosif Flaviu, după cucerirea Ierusalimului de către generalul roman Pompei, ei s-au dus la împărat și i-au cerut să intervină pentru a restabili vechea preoțime în Templu. Pompei le-a îndeplinit cererea. Dintre ei, cel mai cunoscut a fost Irod, care a reușit să obțină de la Senatul roman statutul de rege al Iudeei.
Este adevărat că în timpul Mântuitorului, Israelul era condus de Irod, dar autoritatea religioasă o aveau saducheii, ca preoți la Templu, dar și de farisei, care formau împreună cele două părți ale Sinedriului, tribunalul suprem evreiesc, un fel de Parlament din zilele noastre. Nicodim, cel care a venit noaptea la Hristos ca să stea de vorbă, sau Iosif din Arimateea, cel care a convis pe romani să coboare trupul lui Iisus de pe cruce și să-l pună în mormânt, făceau parte din acest partid al fariseilor.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 14 din 6 aprilie
