Bulgarii din Banat (palcenii) sunt o comunitate naţională care se caracterizează prin faptul că este aproape inexistentă în patria mamă, şi se estimează că sunt mai puţin de 10.000 în întreaga lume. Palcenii au acceptat limba și cultura bulgară modernă, spre deosebire de cei care locuiesc în România și Serbia, care au reușit aproape complet să-şi păstreze limba și obiceiurile autentice.
Ivanovo, cea mai mică localitate de pe teritoriul orașului Panciova, este unul dintre puținele sate în care locuitorii, majoritatea bulgari, încearcă să-și păstreze identitatea, limba și cultura în diferite moduri. Cultivaţi puternic în cultura central-europeană, ei vorbesc o variantă a limbii bulgare.
Obiceiurile bulgarilor bănățeni
Palcenii sunt legaţi în sens tradițional de schimbarea anotimpurilor, ciclurile vieții, obiceiurile recoltei, cultul morților… În anul 2012, autorii Magdalena Vasilčin şi Augustin Kalapiš au tipărit monografia „Colecția bulgarilor palceni din Ivanovo”, o carte importantă care vorbeşte despre păstrarea identităţii naţionale a bulgarilor palceni, cu scopul de a lăsa o amprentă vie generaţiilor viitoare. Colectarea materialului documentar a durat aproape 7 ani, iar lucrarea cuprinde o mulțime de date istorice, în special o zonă a așezării Ivanovo, cuprinzând perioada din anul 1868 și până în zilele noastre, iar editorul este Arhiva Istorică din Panciova.
Bulgarii palceni sunt o minoritate naţională care, asemănător majorităţii celorlalte minorităţi naţionale, aparţin religiei catolice, credinţei romano-catolică. Respectă şi ei ceremoniile principale legate de marile sărbători bisericești – Crăciunul și Paștele, precum şi Botezul Domnului, dar şi alte sărbători bisericeşti. Pentru mulți, însă, unul dintre cele mai fericite obiceiuri este legat de „faršangjita” (carnaval) care sărbătorește venirea primăverii și nașterea lui Hristos. Este un eveniment unic, asemănător carnavalelor, când bărbații se îmbracă în haine de femeie sau în diverse alte costume pe care le confecţionează în mare parte singuri, iar femeile, încercând, de asemenea, să-și ascundă identitatea, încearcă să se deghizeze luând forma multor personaje din basme. Cete vesele îmbrăcate în haine ciudate, se plimbă pe străzile satului, se opresc la niște case, cântă cântece amuzante, intră în casele oamenilor pentru o scurtă vizită, iar apoi colindătorii merg mai departe, vorbind și glumind cu cunoscuții și vecinii.
Silvia MĂRGAN
integral îl puteți citi în numărul 33 din 13 august 2022
