Localitatea Nicolinţ se află în partea de sud a Banatului, pe magistrala internaţională E 70 la kilometrul 65 distanță Belgrad, spre Timişoara.
Din cele 8.674 ha, 5.258 ha sunt terenuri arabile, 3.124 ha sunt păşuni, iar 229 ha sunt terenuri nefertile. Această localitate se caracterizează prin podgoriile care se află la o distanţă de aproximativ 10 kilometri distanță de sat.
Denumirea uneia dintre podgoriile Nicolinţului este Văcăreaţa. În trecut acolo păşteau vacile pe care le îngrijea un văcar. Toponim, dat de strămoşii nicolincenilor, a fost scris pe timpul Imperiului Austro-Ungar cu alfabet maghiar. Denumirea a rămas neschimbată și astăzi este scrisă cu grafie chirilică sau latină. Acest lucru ne spune că pe aceste meleaguri au trăit păstori nomazi.
Podgoria numită Văcăreaţa se întinde pe 11,11 ha. Este plantată cu soiuri de viţă-de-vie de origine geografică cunoscută. Această aşezare viticolă se află la o distanţă de 7 km distanță de sat, în imediata apropiere a Rezervaţiei Naturale ,,Dunele Deliblăţii“, spre localiltatea Banatski Karlovac.
O altă aşezare viticolă care se află în apropierea satului, la o distanţă de 9 km, în direcția vest, este Dâlma Nicolinţului. Cu toate că aceste două podgorii aparţin Nicolinţului, din cauza așezării geografice specifice soiurile de struguri sunt diferite din cauza adaptării la climă.
Cele mai cunoscute soiuri de struguri cultivate în aceste două zone viticole sunt: franţuzeasca, othello, saiber, hamburg, cardinal și smederevka. Cel mai vechi soi de struguri pentru ţuică, dar şi de masă, era franţuzeasca (adus probabil din Franţa pe timpul Imperiului Habsburgic; n.n.). Acești struguri, timpurii, s-au cules în septembrie. Ulterior, în octombrie, s-au cules celelalte soiuri de struguri. Culesul viilor era pentru copii o adevărată ceremonie. Bucuria lor era nespus de mare în clipa în care au fost anunţați că se vor culege strugurii. Unii dintre ei şi-au luat zi liberă de la şcoală pentru a merge cu trăsura în podgorie.
Podgoria o îngrijeau ,,pândarii” – vârstnici care nu mai aveau puterea de a munci. Puține erau familiile care nu aveau vie la Văcăreaţă sau pe Dealul Dâlmei. Ei locuiau într-o casă mică sau într-o colibă acoperită cu trestie, şindrilă sau cu cărămidă. Această căsuţă avea o cameră de dormit şi cămară în care au fost depozitate uneltele pentru munca în podgorie. Ceilalți membri ai familiei aveau grijă de bătrâni – le aducea mâncare cel puţin de două ori pe săptâmână.
Din cele mai vechi timpuri în regiunile de pe marginea Dunelor Deliblăţii s-a cultivat viţa-de-vie. Această tradiţie s-a păstrat mult timp. În aceste părţi vinul ține de istorie, de viața localnicilor.
Strugurii din podgoriile Nicolinţului se prelucrează la modul tradițional, dar care totodată a fost perfecționat. Tehnologia de producția diferă de la o gospodărie la alta, dar esenţa a rămas aceeaşi. Cele mai răspândite soiuri de viţă-de-vie sunt: Banat resling”, reisling, othello, župljanka, semignon, frankovka. În timpurile noastre se cultivă și merlot, mușcat și hamburg.
Ţuica din struguri, licoarea preferată
În unicul pustiu european, denumit ,,Sahara bănăţeană“, din unele soiuri, printr-o anumită procedură tradiţională, se produce ţuica de casă, de calitate superioară. Această băutură are influenţă benefică asupra sănătăţii omului.
Distilarea ţuicii este un proces specific, pregătit de buni cunoscători ai băuturilor spirtoase. Secretul distilării unei ţuici bune se transmite de la o generaţie la alta. În procesul de distilare a ţuicii se disting trei etape: etapa incipientă, etapa de mijloc (numită în popor ,,inima distilării“) şi etapa finală (denumită ,,comină“, adică impurităţile care rămân). Cea mai bună ţuică se produce din struguri de casă, aceasta având şi calităţi purgative.
Ion MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 10 din 6 martie 2021
