Ioan Baba, ,,Tako je – obrnuto”, Societatea Scriitorilor din Novi Sad, 2021.
Ca poet, Ioan Baba face parte din generaţia opzecistă a literaturii de expresie românească din Voivodina şi, asemenea altor poeţi, a avut un impact uriaş asupra modelării poeziei. În perioada în care a continuat linia şaptezecistă, marcată de lansarea unor noi teme poetice (cu accentul pe sine) şi abordarea unor altfel forme de exprimare, Ioan Baba a pus temeliile unei ars poetica pe care avea să o confirme în timp. Omul contemporan alienat, imposibilitatea comunicării cu sine și alți oameni, condiţia poetului – acestea sunt doar câteva dintre temele predilecte ale poeziei sale, ,,condimentată” cu o expresie ce o ermetizează şi cu metafore ce îi conferă autenticitate. Radiografia operei poetice a lui Ioan Baba şi confirmarea celor spuse mai sus vin odată cu lectura volumelor sale: de la ,,Popas în timp” (1984) şi ,,Preludiu imaginar” (1988) la ,,În urechea timpului” (2003) şi ,,Icoană din Balcani” (2004) până la ,,Amicus animale dimidium” şi ,,O sută şi una de poezii”(2020) – ca să amintim doar câteva pietre dintre mozaicul poetic al lui Ioan Baba.
De curând, o selecţie de poezii în limba sârbă din creaţia lui Ioan Baba a apărut în volumul cu titlul ,,Tako je – obrnuto”, editat de Societatea Scriitorilor din Novi Sad. Traducerile nu îi sunt străine lui Ioan Baba, întrucât poezia sa poate fi citită în diferite limbi de circulaţie mondială.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 6 din 5 februarie 2022
