Prof. dr. Šimon A. Đarmati este autorul multor cărți axate pe subiecte cum ar fi otrăvirea și vrăjile. În luna martie a.c. a publicat, la Editura „Laguna”, cartea „Baba Anuica”, ce redă povestea celei mai cunoscute otrăvitoare de pe aceste spații care a trăit la Petrovasâla pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. După cum precizează autorul în cartea sa, baba Anuica este considerată primul ucigaș în serie din Serbia, iar un lucru curios este că dânsa nici măcar nu își cunoștea victimele. Prof. dr. Šimon A. Đarmati a petrecut ani îndelungați colectând date interesante despre Ana Draxin Dee, faimoasa baba Anuica, pe care ulterior le-a expus în cartea amintită. Unele detalii le descoperă în interviul acordat săptămânalului nostru.
Sunteți autorul mai multor cărți despre otrăvire și vrăji. Ce v-a determinat să scrieți despre aceste subiecte?
- De profesie sunt chimist, așa că în cursul carierei mele bogate de profesor otrăvurile au fost un subiect indispensabil. Având în vedere că multe vrăjitoare au folosit în activitățile lor otrăvuri, fie de origine vegetală, animală sau minerală, a fost logic să extind această temă asupra vrăjitorilor și vrăjitoarelor. Desigur că otrăvurile nu au legătură doar cu activitățile vrăjitorilor. Adesea acestea au fost folosite în scopuri criminale, pentru înlăturarea celor nedoriți de către cei pe care aceștia i-au deranjat.
Ați scris cărți despre crimele comise prin otrăvire în satele bănățene Torac și Petrovasâla. Ce anume leagă și desparte crimele din aceste două localități bine cunoscute?
- Faptul care leagă crimele comise la Torac și Petrovasâla este, cu siguranță, otrava. Adică, în procesul de otrăvire în localitățile amintite a fost folosită aceeași otravă, cunoscută și utilizată nu doar în acele timpuri, ci de-a lungul secolelor. Este vorba despre otrava pentru șoareci. Această otravă a fost în special „populară” în mediul rural, pentru că a fost folosită la îndeplinirea principalului său obiectiv, împotriva animalelor rozătoare. O altă conexiune dintre otrăvirile de la Torac și cele de la Petrovasâla este că în timpul investigării la Torac s-a vorbit că otrava cu care au fost otrăviți oamenii a venit chiar din Petrovasâla, de la baba Anuica.
Cartea „Baba Anuica” urmărește viața celei mai cunoscute otrăvitoare din aceste spații, dar redă și povești despre colaboratorii săi și victimele sale. Cum a arătat procesul de colectare a acestor date și povești istorice?
- Procesul de colectare a datelor pentru scrierea cărții despre baba Anuica se poate împărți în două segmente: cercetarea în arhive (la Panciova, Biserica Albă, Zrenianin, Belgrad, Novi Sad) și cercetarea de teren. Cea mai mare provocare mi-a fost realizarea arborelui genealogic al familiei Draxin. Baba Anuica a provenit din această familie, care pe atunci a fost una dintre cele mai numeroase la Petrovasâla. Anume, pentru a realiza arborele genealogic a fost necesară răsfoirea cărților celor botezați, cununați și morți din Biserica Ortodoxă Română din Petrovasâla între anii 1805 și 1940. Toate acestea sunt scrise în alfabetul slavonic bisericesc, în limba română, cu manuscrise de lizibilitate diferită. Cercetările de teren au presupus vizitarea satelor în care s-au desfășurat acțiuni care au legătură cu baba Anuica, precum și a mormânturilor din acele localități, cu scopul de a obține fotografii. Admit că uneori aceasta a arătat precum o adevărată aventură.
Cum ați defini-o pe baba Anuica, având în vedere că ani întregi ați colectat date despre povestea ei? A fost ea într-adevăr o meșteră a meșteșugului său (vrăji, otrăviri)?
- Luând toate cele în considerare, baba Anuica a fost o femeie pentru care doar banii au contat. I-a „ajutat” pe toți cei care au fost pregătiți să plătească bine serviciile sale. Baba Anuica într-adevăr nu i-a cunoscut pe cei care au reprezentat „o problemă” și care trebuia să fie înlăturați. Într-un anumit mod, acest fapt i-a oferit o poziție mai comodă, din cauză că nu a avut remușcări. Erau cazuri, mai ales când a fost vorba de „probleme” îndepărtate, în care nici nu știa dacă acestea au fost înlăturate sau nu. Nu le-a știut nici măcar numele. Aceștia au fost doar tată, moș, unchi… Banii pe care i-a câștigat din vânzarea „apei fermecătoare” i-au permis să cumpere pământ și să dea mită jandarmilor pentru a o lăsa în pace, să-și practice meseria. Ea a fost o meșteră a meșteșugului său. Acest fapt îl confirmă numeroșii săi clienți cu statut social diferit și din diverse părți care au venit la ea pentru a cere ajutor. Măiestria ei s-a bazat pe îndelungata experiență și pe abilitatea ca prin intermediul colaboratoarei sale, cum de obicei funcționează lucrurile la vrăjitori, să obțină date despre cei amărâți. La întâlnire i-a lăsat uimiți, expunând unele date despre ei pe care bineînțeles că le-a primit de la iscusita și capabila ei colaboratoare.
Pe baza cărților scrise de dumneavoastră putem deduce că otrăvirea a fost un „meșteșug” foarte popular în urmă cu o sută de ani care, în unele cazuri, a avut consecințe fatale. Cum este perceput acest „meșteșug” astăzi?
- Înainte de a scrie cartea despre baba Anuica, împreună cu soția mea am scris cartea „Secretul ultimei înghițituri”, al cărei subtitlu este „Otrăvuri, otrăvitori și otrăviți”. Această carte vorbește despre istoria otrăvurilor criminale începând de la Adam și Eva până în zilele noastre. Din punct de vedere istoric, se vede rolul semnificativ al otrăvii în evenimentele sociale, dar și în viețile persoanelor de rând, care cu ajutorul otrăvurilor au rezolvat problemele de familie, iar foarte des și cele de dragoste. Datorită dezvoltării medicinei legale, utilizarea otrăvii a scăzut drastic, însă aceasta nu a fost exclusă, fapt pe care îl dovedesc unele otrăviri actuale care au perturbat scena politică.
Ce urme lasă povestea babei Anuica în societatea contemporană?
- Precum în trecut, azi vrăjitoarele fac parte din societate. Ele găsesc și astăzi clienții pe care-i înșală nemilos. Există vrăjitoare care își practică meșteșugul lor în mod tradițional, însă, în pas cu timpul, bineînțeles că apar și vrăjitoare contemporane: astrologi, consilieri astro, numerologi. Există numeroase anunțuri în care se oferă realizarea diagramei natale, a horoscopului. Realizarea acestora este adesea pe gratis. Bineînțeles, trebuie să fim foarte atenți și să ne amintim de zicătoarea veche „Singurul loc în care găsești brânză pe gratis e o cursă de șoareci”.
Când ne putem aștepta la ecranizarea cărții despre baba Anuica?
- Personal îmi doresc ca aceasta să se întâmple cât mai curând. Din păcate, situația actuală, mai ales lipsa surselor financiare și faptul că la acestea se ajunge greu, invocă răbdare. O răbdare îndelungată, mă tem.
Considerați că povestea babei Anuica are un potențial turistic neutilizat? Cum s-ar putea folosi această poveste în scop turistic, așa cum românii au folosit povestea despre groful Dracula?
- Din păcate, povestea despre baba Anuica doar a avut un potențial turistic. Casa ei a fost distrusă înainte cu aproximativ doi ani, iar în locul ei a fost ridicată o casă nouă. Dacă ar fi existat puțin auz, casa babei Anuica putea fi cumpărată pe aproximativ 6.000 euro și transformată într-o adevărată atracție turistică. Cu un concept bine gândit, Petrovasâla ar fi putut fi inclusă în oferta turistică: vizita casei babei Anuica, otrăvitoare și vrăjitoare cunoscută la nivel mondial. Cred că s-a putut crea un brand bun. Recent am aflat că se vând ceasornice de bucătărie cu chipul babei Anuica.
Care sunt proiectele dumneavoastră de viitor?
- La momentul de față, activitatea de bază îmi este găsirea editorilor pentru numeroasele manuscrise pe care le-am pregătit și care vorbesc despre bandiții, otrăvitorii, hoții de cai și criminalii din Banat, precum a fost Barbul Laj, unul dintre cei mai mari oameni însetați de sânge care au pășit pe pământul din Banat.
Interviu realizat de Sanela CRĂINEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 34 din 21 august 2021
