Profesoara de rusă în pensie, Voichița Gligorin din Satu Nou a ajuns la frumoasa vârstă de 78 de ani. În plină putere, energică și mereu cu zâmbetul pe buze, această femeie recunoaște că a avut o viață frumoasă, împlinită. De asemenea, afirmă că, dacă ar putea alege din nou, s-ar decide iarăși să fie profesor la școală.
S-a născut în familia Besu din Iancaid. Primii ani de școală i-a terminat în satul natal, după care urmează cursurile la Zrenianin, unde s-a înscris și la studii pledând pentru limba rusă. După terminarea studiilor a primit post de muncă la școala elementară din Satu Nou, unde s-a stabilit și și-a clădit propriul cămin.
,,Când am venit la Satu Nou să lucrez, mama mea, avându-mă numai pe mine, mi-a zis: – Nu te duce, tu nu ai pâine să mânânci? – dar cred că aceasta a fost soarta mea.
La scurt timp l-am cunoscut pe viitorul soț, Iovan. După aceea a venit pe lume și fiul Alexandru. Pe timpul acela concediul de naștere era doar trei luni, nu aveam cu cine să-mi las copilul. Socrii mei erau mai în vârstă, și nu trăiau cu noi în casă, ci lângă noi. Am avut persoane de diferite vârste, de la 17 până la 60 de ani, care au avut grijă de fiul meu. După ce a împlinit doi ani l-am dus la mama mea la Iancaid, și acolo a petrecut mult timp, până a început la grădiniță.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 50 din 16 decembrie
