Se spune că iarna e un anotimp al aşteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur şi lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poţi bucura de fiecare oră.
Decembrie este o lună plină de așteptări, speranță și bucurie. Această lună ne face să fim mai buni și mai fericiți. Așteptăm primii fulgi de zăpadă, colindătorii, pe Moș Crăciun… Totodată, este și luna în care ne apropiem mai mult de familie și împreună ne amintim de unele întâmplări frumoase.
Crăciunul e asemenea unei felicitări, cu același decor, în care ne schimbăm doar noi: mai creștem de la un an la altul. Părinții și bunicii parcă rămân la fel.
Sărbătorile copilăriei mele au mirosul bunicilor. De la ei am învățat multe lucruri frumoase. Cum să așteptăm Crăciunul, cum să aranjăm masa, toate acele obiceiuri frumoase care cu drag le păstrăm.
În ziua de Crăciun mergem pe la rude. Ne întâlnim cu cei dragi și povestim multe lucruri frumoase. De la un an la altul, ceva se și schimbă. Noi creștem, dar unii și mai dispar, dar, doar fizic. La masă, anul acesta, bunica nu va mai fi printre noi, dar vom păstra toate obiceiurile și tradițiile pe care le-am învățat de la ea și vom vorbi despre toate întâmplările pe care le-am avut împreună. Ea a plecat pe alt drum, dar sunt sigur că acest Crăciun va sărbătorii cu îngerii și ne va veghea cu mândrie.
Nicola TOAGER
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 24-31 decembrie
