Întâmplarea a vrut ca la un Simpozion Internaţional organizat la Timişoara de domnul dr Adrian Deheleanu de la Muzeul Banatului în primăvara anului 2018 să o întâlnesc pe doamna prof. Angelica Herac din Reşiţa, care m-a invitat să particip la Colocviile revistei „Nedeia” din Reşiţa şi la Simpozionul Internaţional „Banatul Viu la 2018” organizat în acel an la Băile Herculane.
Având în vedere că sunt încântată de totul ce are prefix Banat şi de faimoasa staţiune balneară Băile Herculane, unde am fost de câteva ori, am acceptat invitaţia din prima, bucurându-mă de tot ceea ce va urma atât la Simpozion cât şi în urma Simpozionului, în acel moment de fapt neştiind aceasta.
Ionela şi cu mine am plecat de la Vârşeţ cu maşina, pe la trecerea de frontieră Kaluđerovo-Naidăş, am intrat în România şi în drum spre Herculane, am poposit la renumita cascadă Bigăr, un spectacol unic şi impresionant al naturii, care face parte din Parcul Naţional Cheile Beuşniţei din judeţul Caraş-Severin. Pe aici trece şi Paralela 45. După un scurt popas am continuat mai departe şi într-o oră am ajuns la Băile Herculane. Aici am avut ocazia să cunosc mulţi participanţi importanţi şi tot aici i-am cunoscut pe domnii dr. Mircea Cîmpeanu şi Grigore Sâmboan de la CJCPCTC. Tot atunci s-a iniţiat ideea de „Punţi culturale între Banat şi Transilvania” care imediat în primăvara anului 2019 a prins contur mai accentuat. În urma a trei zile de expuneri din mai multe domenii în care Banatul are ce spune şi ce arăta, întâlnirea noastră a luat sfârşit.
Cercetând puţin harta geografică şi turistică, ne-am dat seama că suntem prea aproape de satul natal al sculptorului Constantin Brâncuşi (Hobiţa) şi că ar fi păcat să nu mergem până acolo. Dar în drum ni s-au arătat Ponoarele, în judeţul Mehedinţi, unde am vrut să vedem podul lui Dumnezeu, un pod natural, unic în Europa format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri iar din arcada rămasă s-a folosit drept pod din cele mai vechi timpuri. De acolo am plecat mai departe unde ne-am oprit la mănăstirea Tismana, cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, ridicat de Radu-Vodă, tatăl lui Mircea cel Bătrân între anii 1377-1378. Aici s-a retras în singurătate şi poetul George Coşbuc în urma pierderii unicului fiu al său în accident în vara anului 1915. Coşbuc a trăit aici până la 9 mai 1918 când a murit de jale şi dor după fiul său. Tot la mănăstirea Tismana în anul 1943, mareşalul Antonescu aduce hotărârea de a ascunde o parte din tezaurul României, spre a-l proteja de sovietici. Aici acum este Muzeul Tezaurului BNR.
În fine am intrat în Hobiţa, sat cu doar 300 de locuitori în judeţul Gorj, Oltenia dar cunoscut prin faptul că este locul de naştere al renumitului sculptor român Constantin Brâncuşi (1876 – 1957). Brâncuşi este „unul dintre cei mai importanţi creatori de frumos ai secolului XX, artist plastic care a influenţat enorm sculptura, arhitectura, designul şi, mai ales, modul în care apreciem şi percepem arta” a spus Frank Owen Gehry, arhitect canadian, evreu de origine, unul dintre cei mai importanţi arhitecţi contemporani.
Mărioara SFERA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 24 din 19 iunie 2021
