Dragostea față de vioară a fost una la prima vedere – am ascultat concertul formației „Ognjen și prietenii” în care cânta și tatăl meu. Când am auzit sunetul viorii, mi-am dat seama că acesta este instrumentul la care doresc să cânt.
Vă rog să ne spuneți de unde interesul d-voastră pentru muzică și când a apărut?
Muzica reprezintă o parte componentă a amintirilor mele din cea mai fragedă copilărie – toate amintirile din copilărie includ într-un oarecare fel muzica. Parcă era un membru al familiei care ne trezea și ne adormea. Deseori ziua începea în sunetul de acordeon al elevilor lui tata. Întreaga zi ascultam muzică, iar seara, în locul basmelor, pe mine și pe sora mea ne adormeau diferite cântece pentru copii. Sincer, niciodată nu m-am gândit la faptul dacă am auz muzical sau nu. Într-un fel, cântecul și în general interesul pentru muzică reprezenta ceva despre care nici nu se punea problema. Însă dragostea față de vioară a fost una la prima vedere – am ascultat concertul formației „Ognjen și prietenii” în care cânta și tatăl meu. Auzind sunetul viorii, mi-am dat seama că este instrumentul la care doresc să cânt.
În ce măsură a influențat tatăl d-voastră, apreciatul acordeonist Sorin Boleanțu, asupra interesului pentru muzică? Credeți că talentul se moștenește?
După cum deja am menționat, pe lângă elevii tatălui meu pe care i-am ascultat de mică, l-am ascultat și pe el cum cântă, cu diferite ocazii. Niciodată nu a făcut presiuni asupra mea să mă înscriu la școala de muzică (și nici mai târziu să fac repetiții la vioară), însă el este „vinovatul” principal pentru faptul că mă ocup în mod profesionist cu muzica. Consider că nu sunt întotdeauna genele cele care reprezintă factorul principal al succesului și al prezenței talentului la artiști, însă cred că eu totuși am moștenit talentul meu. Pe lângă tata, familia bunicii mele a cultivat muzica de generații – fiecare dintre bunicii din această parte cântau chiar la vioară. Pe de altă parte, o mare parte a familiei (ambele bunici, bunicul, mama și tata) au ales pedagogia, ceea ce a influențat cu siguranță ca și eu să continui pe urmele lor cu ocazia primului meu serviciu – de profesoară de vioară la Școala de Muzică ,,Josip Slavenski” din Novi Sad.
Care genuri muzicale vă sunt preferate?
În timp ce creșteam, gustul muzical mi s-a schimbat deseori. Acum ascult într-adevăr muzică diferită – jazz, evergreen, soul, rock, etno, populară, pop, house… Depinde de dispoziție și de împrejurări, însă muzica clasică reprezintă ceva cu ce mă ocup în fiecare zi, fie că ascult sau cânt.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 7 din 13 februarie 2021
