Personalitate marcantă în istoria românilor din ţinutul Panciovei, Trifon Miclea şi-a dedicat întreaga viaţă bisericii şi neamului, căruia i-a acordat sprijin moral, intelectual, dar şi material. Activitatea sa s-a bucurat de mare succes, deşi a fost mereu împiedicat de autorităţile maghiare în realizarea obiectivelor naţionale, confesionale şi culturale propuse.
S-a născut în comuna Măidan, cercul Oraviţei, pe 23 august 1855. Şcolarizarea şi-o începe în localitatea natală şi la Oraviţa, iar apoi se înscrie la gimnaziul din Timişoara, unde obţine „testimoniul de maturitate”, de unde trece la Facultatea de Știinţe Juridice din Budapesta, frecventând şi Şcoala militară din acest oraş, după care obţine gradul de locotenent în rezervă. După terminarea studiilor este numit vicenotar comitatens la Lugoj, post pe care îl deţine în următorii şase ani. Urmează apoi studiile de teologie la Caransebeş (1884-1886), după care îşi susţine examenul preoţesc şi este hirotonit întru diacon, apoi întru presbiter, iar la 29 decembrie 1886, la şedinţa de la Petrovasâla, cu o majoritate de voturi a preoţilor din tractul Panciovei, a fost ales, şi după aceea şi confirmat de Consiliul eparhial din Caransebeş, de protopresbiter ortodox român al Panciovei cu sediul la Uzdin.
În urma decesului Preotului Trifon Militariu din Satu Nou (13 mai 1894), postul de paroh în această localitate a devenit vacant. Intelectualitatea locală la şedinţa din 4/17 iunie a cerut ca acest post să fie ocupat de o persoană corespunzătoare care, pe lângă obligaţiile preoţeşti, să participe la toate activităţile cultural-naţionale ale românilor din Satu Nou. Se aleg doi deputaţi pentru a prezenta doleanţele intelectualităţii din Satu Nou episcopului diecezan din Caransebeş, Nicolae Popea.
Dr. Mircea MĂRAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 20 mai
