Gheorghe Florescu, ,,Pasăre cu guşa de aur”, Timişoara, Editura Eubeea, 2023.
Gheorghe Florescu, doctor în filosofie, poet și personalitate culturală cu o biografie bogată, a publicat prima sa plachetă de versuri, intitulată ,,Glas în lumină”, în anul 1972, la Craiova. De-a lungul carierei sale, Gheorghe Florescu nu s-a limitat doar la poezie, ci a publicat și studii de filosofie și educație, precum și volume de recenzii și articole. Ca poet, a fost inclus în antologii, iar despre creația sa au scris critici literari de referință precum Constantin Cubleşan, Ion Holban, Mihai Cimpoi, Cornel Ungureanu, Zenovie Cârlugea și alții.
În prezent, Gheorghe Florescu este redactor-șef al revistei de cultură, istorie și literatură ,,Caligraf”, publicație cu sediul la Drobeta-Turnu Severin. Pe lângă activitatea editorială, Florescu este cunoscut și pentru notele de lectură și comentariile aduse unor lucrări ce abordează literatura, psihologia, filosofia, personalități și teme socio-umane, publicate în diverse reviste. Volumul ,,Pasăre cu guşa de aur”, care este poartă noastră spre universul poetic al lui Gheorghe Florescu, este constituit din trei cicluri. Primul este intitulat ,,Lăudat să fie lăudătorul” şi cuprinde – aşa cum citim în Cuvântul de însoţire al domnului profesor Cornel Ungureanu – ,,poeme ale vieţii literare”.
Pentru a ilustra tematica de care se ocupă în poezii Gheorghe Florescu, ne oprim asupra poeziei ,,Metafizic”, în care poetul explorează complexitatea căutarii de echilibru interior. Versurile îmbrățișează o atmosferă contemplativă și introspective. Într-o lume plină de contradicții, poetul se străduiește să găsească liniștea și înțelegerea în adâncurile propriei sale ființe. Prin utilizarea metaforelor și a imagisticii bogate, poetul descrie nostalgiile sale ca pe un ,,măr al împăcării“, sugerând că soluția pentru starea sa interioară se găsește în reconcilierea cu sine însuși. În versurile finale, poetul se adresează unei prezenţe absente, evocând o legătură profundă și misterioasă cu un altul. Apelează la numirea acestei entităţi, sugerând că aceasta este esențială pentru existența sa și că, prin această numire, îi dă viață și substanță.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 12 din 23 martie
